Arhiva categoriei: Ars poetica

Înecate în timpuri, înțepenite de zăpadă și ploi Ședeți năruite, tăcute sub cerul albastru și rece Sunteți aproape rugină, timpul peste voi trece. Vagoane distruse, natura vă cheamă înapoi.   Osiile s-au frânt sub a nepăsării povară Iar șinele v-au … Continuarea →

Mă arde apusul acesta auriu în care-mi spui că pleci Și-un ochi sincer îmi plânge, și-un ochi îmi râde Deși-mi sunt gesturile brute, neatente și seci. Bănuiesc că e firesc să am și zile mai hâde.   Mă arde apusul … Continuarea →

Te văd ezitând sub povara cuvintelor ce nu s-au spus Și ești blândă ca o floare jucându-se vioi cu vântul, Tu într-un zâmbet mi-ai răpit și inima și gândul. Erai însăși lumina cea caldă a soarelui ars din apus.   … Continuarea →

Ploaia asta beată va şterge noroiul din mine Şi cred că dimineaţă cerul va fi adânc şi senin. Vezi? Eu pot vedea frumos că va fi bine Dincolo de faptul că port în suflet venin. Ploaia asta rece şi deasă … Continuarea →

Sunt un om binecuvântat şi o ştiu bine Când clipele încet se sting sau licăresc, Prin tine am reînvăţat cum să trăiesc. Sunt binecuvântat doar să te am pe tine.   Cineva înaintea ta a sădit în mine un drum … Continuarea →

Mi-e sulfetul ferecat ca într-un vrej ciudat Ce nu se dechide în niciun anotimp cunoscut Ci doar atunci când gândul trist devine mut. Tufa de roze ce-o port în mine s-a uscat.   Mi-e sulfetul prins ca-ntre ghiare o pradă … Continuarea →

Soarele apune rătăcit şi muribund în zare. Tu mă ţii în braţe ca pentru ultima dată, Simţim amândoi că ceva în noi şchioapătă, Iar eu urlu în gând: "Hai eliberare"!   Pas cu pas, spre întuneric, soarele şchiopătează, Suntem două … Continuarea →

Mă doare acest al nostru ultim dans Ca un amor furibund pe post de adio Am inima-ncleştată de ciudă şi durere Şi-n mine am murit pe ritm de vals.   E un dans mincinos, noroios şi perfid Călcând cu paşi … Continuarea →

Cărarea asta nebună, tâmpită mă duce departe de tine Mă face din triste, trecute trăiri să răbufnesc, Mi-e teamă că am căzut victima unui truc mişelesc. Vreau doar să sper că acest coşmar nu va ţine.   Copacii ăştia ilari, … Continuarea →

În noaptea asta neagră sunt un strigoi turbat Ce vine să-şi înfigă colţii în carnea ta cea dulce, Ce vrea să te rupă în mii de bucăţi sângerânde, Ce vine spre tine prin noapte la pas apăsat.   În noaptea … Continuarea →

Se-aşterne noaptea peste munţi şi văi, Şi liniştea-n ecouri dense se adună, Noi sincer ne minţim sub clar de lună Şi-s tot mai plini de întuneric ochii tăi.   S-aşterne tăcere mortuară în noi şi-ntre noi Cum frunzele moarte s-aştern … Continuarea →

Pe-afară roieşte minciuna şi-n mine adevăruri se sting, sunt zilele mele, totuna, la piept, eu refuz să te strâng.   Altarul se frânge în mine Iar cerul se înnorează, lumina de veghe se stinge şi-o parte din mine oftează.   … Continuarea →

E un fragment dintr-un poem ce zace nescris încă, cu versuri risipite pe drumuri încâlcite.   Şi-acest fragment, Râzând parcă, spunea: "Tu încă eşti parte din viaţa mea La capitolul <<et caetera>>!" DLnH

Aho, aho, un an mai bun Vă urez acum din drum, Cu sănătate, bucurie Şi minunăţii o mie, Cu pasiune şi noroc Şi tot ce vreţi voi la un loc.   Ia mai mânaţi măi flăcăi!   Să v-alinte cine-i … Continuarea →

Locuri singuratice În care fiecare dintre noi Îşi trăieşte pasiunile, Micile sau marile indecenţe, Cu stânci şi cu lacuri Cu bănci şi alei Pe care nu mai umblă nimeni, Şi cu palate ruinate Din care-au fost furate Şi florile, şi … Continuarea →

Peste multe mări şi ţări, Peste ţinutul alb de nea, Se află fericirea mea, Cu ochii săi frumoşi şi mari.   Şi printre gri-uri arse de oraş Se află ascuns al ei dulce sălaş, Într-o vie culoare de iubire, C-o … Continuarea →

Fetiţei care-şi strigă mama Îi spun cu inima deschisă Că o iubesc şi-nnebunesc Şi, fără ea, eu mă topesc.   Da, mă topesc De dorul tău, Şi cânt mereu Numele tău.   Mergând prin ploaie amândoi Când noii plâng de … Continuarea →

Aştept s-aşterni pe coala mea albastră tot ce odată noi doi am clădit, şi stau s-ascult de nechemata şoaptă, e şoapta tandrului sărut, cel cu suspin.   Aştept să încheiem metamorfoza, care ne leagă-n veci, ca muritori, aştept eternul, tandrul, … Continuarea →

Celor care n-au iubit Le spun-n-acest târziu Că soarele e argintiu De friguri pustiit.   Celor care ştiu ce-i ura, Şi celor care nu-şi ţin gura Le spun cu inima amară Că nu există primăvară!   Celor ce-au dăruit o … Continuarea →

Cu nonşalanţă şi candoare Te plimbi în visul meu seară de seară, Şi îmi zâmbeşti şi te comporţi De parcă soarele ar răsări întâia oară.   Şi ca un sâmbure de nucă Tu interiorul ţi-l ascunzi, Dar miezul este cea … Continuarea →