Mă-ntreb ce ce-n octombrie pică frunza,
De ce-nfloreai în serile de mai,
De ce cu spini împodobit-ai roze,
Şi ce otravă ai sădit în crini.
Mă-ntreb de ce ai ochii atât de calzi,
De ce-i atât de tandru glasul tău,
Şi de ce doare nagraita şoaptă
Care a răsărit în gândul tău.
Mă-ntreb de-a fost sau nu ce-a fost să fie,
Şi dacă totuşi m-ai iubit,
Mă-ntreb dacă sădeşti o păpădie
Trăi-va până la asfinţit?
Mă-ntreb şi tac, ascult şi-aştept, dar văi,
În clipa-n care scânteieri o mie
Din ochii noştri calzi şi orbi vor licări
Mă-ntreb dacă va fi doar nebunie
Sau doar un vis haotic de copii.
Te-aştept, dar tac,
şi totuşi mă aştept,
Ca spinul ce mi l-ai sădit în suflet
Să îl transformi subit în curcubeu.
DLnH
