Dragă muză, buburuză
Ce coboară lin pe pană
Vino-acum şi mântuieşte
Vechea sufletului rană.
Vino de-mi adu candoarea
Nopţii albe de magie,
Vino-acum să iei povara
Vieţii de melancolie.
Am trăit în pribegie,
În a ta străinatate,
Şi-acum sufletul îmi zboară
Către tine, mai aproape.
Vino să-mi şopteşti acordul
Care sună-ncetişor
De-al ei dor, de-a ei atingeri
Şi-a viselor care nu mor.
Du-te să îi cânţi spre seară
Cântecul de modă veche,
Cântă-i dulce, să adoarmă
Scumpa, dulcea mea pereche.
DLnH
