Cărarea asta nebună, tâmpită mă duce departe de tine
Mă face din triste, trecute trăiri să răbufnesc,
Mi-e teamă că am căzut victima unui truc mişelesc.
Vreau doar să sper că acest coşmar nu va ţine.
Copacii ăştia ilari, zgomotoşi şi nebuni
Mă-mping spre deşert, spre pustiu şi durere.
Aş lua o secure s-aştern între ei doar tăcere.
Mi-e gura uscată şi-n suflet am numai tăciuni.
De râul ce-mi curge în stânga încerc să mă feresc,
Nu vreau să mă-nghită, nu pot şi nu ştiu să înot
Şi-aş vrea să nu-mi fie teamă de tot, vreau să pot
Fără tine în suflet, fără tine în braţe să ştiu să trăiesc.
OC
