Arhiva categoriei: Catrene

Catrene

CATRÉN,  catrene, s.n. Strofă (sau poezie) formată din patru versuri; tetrastih. – Din fr. quatrain. Câteodată unele lucruri pot fi spuse frumos, elegant, coerent şi succint în patru versuri, cu atât mai mult cu cât unele idei pot fi rezumate în doar câteva cuvinte, aranjate frumos ca pe o tăviţă pe care adesea stă o ceaşcă de cafea, o iluzie sau un gând.

Catrenul trădării otrăvitoare

Te-am iubit prea mult cândva și asta încă doare Și înapoi, îți jur, n-o să mai vin nicicând, Tu nu-nțelegi? Trădarea este o otravă eternă Și-acum nu te mai port nici chiar în gând.

Publicat în Catrene | Lasă un comentariu

Catrenul replicii dezamăgitoare

Cu tumultuoase vreri te-am vrut odată Şi-n râs ai luat tot ceea ce-am simţit Sădind în bietu-mi suflet un cavou. Nu te mai vreau, acum sunt doar ecou. OC De aici.

Publicat în Catrene | Lasă un comentariu

Catrenul refuzului

Nu vreau să pleci, nu pot să te las În alţi ochi calzi tu să te scalzi, Nu pot să rămân pierdut în azi. Refuz, refuz să îţi spun bun rămas. OC

Publicat în Catrene | 2 comentarii

Catrenul desenului şters

Ploaia asta care va cădea zgomotos Va şterge tot ce-am desenat ca doi copii, Pe asfaltul dur şi zgrunţuros Pe care păşeam încet, zi după zi. OC

Publicat în Catrene | Lasă un comentariu

Catren la răsărit

Inima asta puternică ce bate în doi Pompează din vise stringente, acute nevoi, Inima asta ce pare a privi un răsărit pe terasă Creşte. Eşti lângă mine şi e dimineaţă. OC

Publicat în Catrene | Lasă un comentariu

Catren trist

Rătăcesc pierdut în vechi iluzii Pe străzi pustii şi pline de gunoi, Din inimă scot cu cuţitul puroi Şi-ajung la triste concluzii. OC

Publicat în Catrene | 2 comentarii

Catren pueril şi somnoros

E dimineaţă şi e răcoare, Gâzele stau cu burta la soare, Şi se-ncălzesc visând la stele Iar mie mi-e în continuare somn.

Publicat în Catrene | Lasă un comentariu

Catren XII

Tot ce am avut odată Stă-ngropat acum de vreme, Efemere şi suave Dulci năframe de mistere. HDA

Publicat în Catrene | Lasă un comentariu

Catren XI

A venit viscol Şi ploaie Inima Să ne-o îndoaie. HDA

Publicat în Catrene | Lasă un comentariu

Catren X

A venit albastrul Zilelor de toamnă Al frunzei Neagră doamnă!  

Publicat în Catrene | 2 comentarii

Catren IX

Privesc căzând fulgii de nea, În părul tău, pe dulce faţa ta, Şi nu sunt sigur, poate doar visez Însă cu drag în suflet te păstrez. IP

Publicat în Catrene | 1 comentariu

Catren I

Îngerii cad primii, nu ştiai, În nopţile când tandru mă chemai, Când adormeai gândindu-te la mine, Şi când sperai că totul va fi bine? IP

Publicat în Catrene | Lasă un comentariu

Catren II

Într-o noapte te-am zărit, Într-o zi te-am regăsit, Într-o zi am să te întâlnesc Dar eu de-acuma te iubesc. IP

Publicat în Catrene | 2 comentarii

Catren III

În viaţa ta e nebunie, În ochii tăi sclipiri o mie, În viaţa ta multă plăcere, Şi-n cântul meu numai durere! IP

Publicat în Catrene | Lasă un comentariu

Catren IV

Ecoul nu conţine vocea ta, Lumina nu conţine umbra ta, În aer nu mai e parfumul tău: Eşti prea frumoasă pentru versul meu! IP

Publicat în Catrene | 4 comentarii

Catren V

Visul este realitatea iubirii, Iubirea este realitatea gândirii, Gândirea este realitatea existenţei. Realitatea mea este visul! IP

Publicat în Catrene | 2 comentarii

Catren VI

Inimioară, inimioară, Unde-i apa de la moară? A plecat cu dorul meu Şi am rămas să plâng mereu. IP

Publicat în Catrene | Lasă un comentariu

Catren VII

A venit toamna, Cu valuri reci de ploi, Şi-i între noi Numai tăcere. IP

Publicat în Catrene | Lasă un comentariu

Catren VIII

Te chem să-mi fii alături, să-mi vorbeşti, Te chem şi tu mă chemi, şi mă iubeşti, Te caut şi te strig, şi-atunci revii, Şi cât eu te iubesc prea bine ştii! IP

Publicat în Catrene | 1 comentariu
Pagina 4 din 4« Prima...234