Arhiva categoriei: Depresimiste

Afară lătră câini a jale, a durere şi-a pustiu Şi încet-încet totul devine de un roşu sângeriu, Iar cei căzuţi în luptă contra ciumei roşii Îşi blastămă cu sete, din cavou, nepoţii.   Afară cerul se-nchide opac şi gol şi … Continuarea →

Nu pot să descriu în cuvinte mâna ce mă apasă pe piept cu putere, Parcă totul a fost la figurat, parcă am fost o tragedie la pătrat, Tot ce-a fost odinioară între noi fără a noastră vrere Încă înainte de … Continuarea →

Dansez singur în noapte, Te strâng la piept Şi nu eşti lângă mine, Îmi lipseşti şi-n vis. Şi-n vise te sărut, De mii de ori Te-mbrăţişez.   Iar ploaia mătură aleea pustie, Pustiu sunt şi eu fără tine, Mi-e frig … Continuarea →

Mi-a plăcut odată de un înger Iar el se juca cu mine.   – Înger, îngeraşul meu nu mai pot de dorul tău, mă gândesc mereu la tine, şi, din când în când, la mine. Am fost mic, m-ai făcut … Continuarea →

O ultimă reprezentaţie a unui circ Ce s-a jucat cu doi actori banali, Cu o actriţă suspinând Şi un actor întrebător, Ce se repetă zi de zi C-un alt decor şi alţi actori S-a coborât pe strada mea, În casa … Continuarea →

Ce tristă e gara pustie Şi trenul în gară aşteaptă: Grăbeşte spre mine, iubito, Şi pasul spre mine îndreaptă!   E noapte şi e răcoare, Trecut este şi miezul nopţii, Iar luna atârnă-ntr-un pom, Mai trist ca un suflet de … Continuarea →

Eu n-am să plâng De-a vieţii melodramă, N-o fă nici tu Când totul se destramă.   N-am să privesc Cum soarele răsare, Tu să o faci, Căci altfel va dispare.   Nu am să uit, Deşi uitarea vine, N-o fă … Continuarea →

Plouă din vad în vad Şi prin răcoarea dimineţii Gândurile fierbinţi mă ard Pierzându-mă în vălul ceţii.   Eu simt că te-am pierdut, Şi-mi pare sincer rău, Tăcerea mi-e de lut, Iar pasul greu.   N-am ştiut cât te iubesc, … Continuarea →

Camera mea goală este un empireu În care eu fac legea şi sunt un semizeu. Pe zidul negru, rece, privirile îmi cad, Şi astea-mi lasă-n gură un gust puţin cam fad.   A liniştii ecouri de ziduri se izbesc Şi … Continuarea →

Câtă vreme-am să m-alin în abstract chiar nu ştiu, câtă vreme-am să te las să îmi scapi iar şi iar, iar nu ştiu.   Câtă vreme-am să sper c-ai să vii înapoi, să tresar, să am iarăşi un rost, să … Continuarea →

De ce să ştii, când tu-ai plecat atunci Şi zilele de toamnă au venit? De ce să ştii când frigul mă apasă? De ce să vii?   De ce să vii de toate câte-au fost Şi vor mai fi? De … Continuarea →

Răsare luna-n cimitir, Amurg morbid în taină, Iar în căruţă-n coviltir Teama sporeşte haină.   Dar vino tu, ce ai murit, Durerea să mi-o iei Şi du-o-ncet spre alte zări, Şi poţi să-mi ceri ce vrei.   În cimitir stam … Continuarea →

- Străinul meu, De pe meleag de vis, De ce-ai venit? Ceasurile sunt târzii! Sau tu nu ştii, Pe-aici străini nu trec, Cei vii au calea lor, Jos în câmpii!   De ce nu crezi C-aici nu vei găsi Ce … Continuarea →

Eu: MRN Ea: HDA Noi:   Să vorbim despre noi Să vorbim despre oameni ca noi, Noi ne minţim, ne minţim că ne iubim Deşi suntem eroii propriilor poveşti, Tu, cu a ta, eu, cu a mea Încercând din răsputeri, … Continuarea →

Visele mele se năruiesc Cu orice zi ce o trăiesc, Dar poate ziua care vine Îmi va aduce un strop de bine.   Mă tot gândesc la ce a fost odată, Tot ceea ce am dorit viaţa toată.   Iar … Continuarea →

Nu-ţi cer iertare ca-n trecut, Şi nu mă plâng de soarta mea, O meritam.   Nu-ţi cer să îţi aduci aminte Ce a fost. Nu are rost.   Nu îţi mai cer să construim Palate de nisip. Nu-ţi cer o … Continuarea →

De multe zile plouă-n paradis C-un şir amar de patimi şi dureri, Un şir ce-nchide vechile plăceri, Şi bucurii, şi zâmbet de copil, Ce-n noaptea magică şi-a pierdut Şi ultimul refugiu-al inocenţei.   De zile multe nu am mai zâmbit … Continuarea →

Pentru cine plouă toamna? Pentru cei ce au murit, Pentru cei ce, în tăcere, Sufletul şi-au prigonit.   A-nceput să pice frunza Peste tot ce-am aşternut, Tot ce-n viaţă am avut. Pentru mine plouă toamna.   Plouă rece, negru-nchis Peste … Continuarea →

Tu nu mă vrei, nu mă mai vrei Lumina blândă a ochilor mei, Foşnetul nopţii în noaptea grea Iubirea mea, iubita mea.   Tu eşti departe, nu mai eşti Alăturea ca să-mi zâmbeşti, Tu ai plecat, tu nu mai stai … Continuarea →

Sunt asasinul dragostei… Omor sărutul de pe buze Cu buzele mele însetate, Iar florii din priviri îi rup petala Ce a crescut în sânul tău de-atâta timp.   Sunt asasinul unor vorbe dulci Prin cântul meu profan şi chinuit, Un … Continuarea →