Cimitirul

Răsare luna-n cimitir,

Amurg morbid în taină,

Iar în căruţă-n coviltir

Teama sporeşte haină.

 

Dar vino tu, ce ai murit,

Durerea să mi-o iei

Şi du-o-ncet spre alte zări,

Şi poţi să-mi ceri ce vrei.

 

În cimitir stam printre cruci

Şi sărutam ţărâna.

Am să mă-ntorc la ea-ntr-o zi,

Dar astăzi mi-e totuna.

 

Şi bate vântu-n lumânări

Lumina să mi-o stingă,

Şi dureroase amintiri

Inima-ncep s-o-mpungă.

 

E noapte, este frig şi-s morţi

Şi râncedă tăcere,

Şi ce urât este să mori,

Urâtă trecere!

 

Dar n-am murit, şi-s încă viu,

Şi inima îmi bate,

Dar ce-mi doresc atât de mult

E să-nviem clipele toate.

IP

Dacă ți-a plăcut acest articol, recomandă-l și altora folosind butoanele pentru Twitter, Facebook și Google +1.
Acest articol a fost publicat în Depresimiste. Salvează legătura permanentă. .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.