Despre toate cele triste – duel

Eu: MRN

Ea: HDA

Noi:

Să vorbim despre noi

Să vorbim despre oameni ca noi,

Noi ne minţim, ne minţim că ne iubim

Deşi suntem eroii propriilor poveşti,

Tu, cu a ta, eu, cu a mea

Încercând din răsputeri, orbeşte

Să creăm din vise

Un soi de armonie universală.

Hai s-o cumpărăm de la magazin.

Dar oare merită preţul?

Ea:

Probabil că nu.

Probabil că vom trăi în continuare

Eu:

Înecaţi în propriile noastre vise

Orbiţi de lumina pe care nu o vedem

Ci doar o intuim.

Iubirea nu este un vis,

Nu este o realitate,

Ci doar un ţel, unul frumos, doar atât.

Ea:

Vorbeam de triste poveşti,

Poveşti triste, poveşti de dragoste,

Povestea noastră.

Este tristă, poate

Dar ce poate fi mai trist,

Sau mai vesel

Decât o poveste.

Povestea mea, povestea ta, povestea tuturor.

Viaţa,

Se spune despre ea

Ca despre o poveste,

Poveste nesfârşită, poveste tristă, poveste veselă.

Eu:

Veselă poveste pentru unii,

Basm, pentru alţii,

Comedie pentru cei veseli,

Dramă pentru mine.

O dramă nesfârşită

Îmbălsămată cu parfumuri scumpe:

O fată frumoasă şi veselă

Peste-un mine chinuit.

Şi râd în hohote

Şi prin hohote plâng

Şi râde inima în mine de fericire

Şi totuşi plâng.

Şi râd şi plâng.

De ce râd?

De ce plâng?

Plâng de zbaterea lăuntrică

Dintre eu bine-rău.

Plâng de zbaterea demonică

Care-mi atacă angelicul spirit.

Şi totuşi lupta nu s-a sfârşit

O luptă firească şi nesăbuită.

Această luptă de secole purtată

Între îngeri şi demoni!

Sunt îngerul păzitor al inocenţei

Şi demonul nopţilor acesteia.

Sunt un amestec fin de bine şi de rău

Izvor de otravă şi frumuseţe

O zână bună ce-ţi dă bineţe,

Un spirit malefic şi plin de ură,

Un băiat dulce şi bun de gură:

Ispită dulceagă şi parfumată

Şi  aduc, prin văluri, o moarte curată.

HDA