Nu, nu vreau doar să înţep. Nu, vreau să doară. Vreau ca aceste umile cuvinte să exprime ceea ce le doresc unora şi, dincolo de hazul de necaz pe care îl fac, va rămâne întotdeauna amărăciunea. Şi cineva trebuie să plătească pentru asta. Să râdem, aşadar, de nevoie ca de voie bună. Şi chiar dacă nişte cuvinte nu pot să rănească atât de tare pe cât ar putea-o face nişte obiecte contondente, mă mulţumesc şi cu atât. E mai mult decât nimic. Să râdem, zic.
S-a dus vara și rece toamna Cu frunze ruginii iar a venit, S-au dus și păsările mici, Doar tu mai stai, doar tu eziți.
Nebunele mele iubiri trecute, cerșinde Visând la desfătarea dulce – iluzorie din zori Se-agață de niște veșminte ce stau să se rupă Și astăzi îngrașă pământul la flori.
Lui Victor Hrebenciuc Vai, dar nu mai pot deja de la atâta misticism violet Și simt cum năruiri m-apasă violete, grele, hrebesciene, Și amurgul violet e doar un dans hidos de violete iele, Un dans violet în care Geoană se … Continuarea
Bună-i Java, Nu-i ca C-ul, Nici apa Ca și rachiul!
Ştiu că uneori mă minţi Şi ades mă dai pe spate: "Te iubesc ca pe un frate", Dar eşti singură la părinţi! OC
Amândoi ştim că nu eşti Napoleon Şi n-ai nici dungă roşie-n buletin, Decenţa pentru tine este chin şi cred că ai ajuns şef de salon.
Scrisoarea ce-e-acum în ladă, Pe care ai primit-o demult, Conţine-n ea nebănuit tumult: Tristeţi de căţeluş uitat în stradă! IP
Voronine, Vornonine Uită-te atent la mine, Căci ce îţi spun e-adevărat Tu singur craca ţi-ai tăiat!
Voronine, Voronine Când om căşuna pe tine Şi cu UE şi cu NATO Peste bot tu ţi-ai cam luat-o!
Scrisori trimise bunelor vestale Contin in ele lacrimi si fiori, Scrisori ce sunt, adeseori, Desigur, plangarete si banale!
Când îmi este mie bine, Mă doare fix în coţ de tine, Dar când îmi este mie greu Mă topesc de dorul tău. HDA
splitting-pub
