N-a fost nimic din ce-a fost scris să fie,
Un joc timid, copilăresc, cu doi actori,
Ce măştile-şi schimbau cu voioşie
Minţindu-se că zboară înspre nori.
Dar verile ce trec încet mă sfărâmă, mă rup,
Golul din suflet e ca o foame adâncă de lup,
Un joc timid, copilăresc, cu doi actori.
N-a fost nimic din ce-a fost scris să fie.
Mă sfărâm în rouă şi-n adieri blajine,
Şi tot ce am sădit va răsări în tine,
Dar fără de folos, la ceasuri târzii,
Căci am să m-ascund timid printre nori.
N-a fost nimic din ce-a fost scris să fie,
Un joc timid, copilăresc, cu doi actori.
OC
