Arşiţa a oprit orice adiere de vânt
Soarele, strop cu strop, s-a topit şi a curs pe pământ,
Câmpul cărămiziu s-a crăpat, s-a deschis fremătând
Păsările zbor, cadavre-n putrefacţie căutând.
Apele au secat, în fântâni e doar mâl
Oamenii s-au ascuns, de lumină, de căldură fugind.
Soarele, strop cu strop, s-a topit şi a curs pe pământ,
Arşiţa a oprit orice adiere de vânt.
În aerul ars doar praful încet şi timid se ridică
Ca într-un tango deşănţat, sacadat şi umil,
Cu pasul stângaci, bătrânesc şi senil.
La umbra unui copac muribund stă o furnică.
Arşiţa a oprit orice adiere de vânt
Soarele, strop cu strop, s-a topit şi a curs pe pământ.
