Ruginii cuvintele se-aştern pe foaie,
E ţipătul lumii ce stă să cadă,
Un ochi care nu vrea să vadă
Pe câmpul sterp numai ploaie.
Până şi cerul încet se înoadă
Umplând răsăritul de zoaie.
E ţipătul lumii ce stă să cadă,
Ruginii cuvintele se-aştern pe foaie.
Emoţia iubirii este mult prea fadă
Iar templul, cărarea şi drumul
Astăzi adăpostesc doar fumul,
Deşi până ieri era o intensă văpaie.
Ruginii cuvintele se-aştern pe foaie,
E ţipătul lumii ce stă să cadă.
OC
