Prinși în vâltoarea unor clipe efemere și dureroase
Trăim ca niște fluturi într-o lume cu ofilite flori
Și sorbim însetați din iluzia că zburăm pân-la nori,
Însă adesea, din grabă, nădejdiile ne mor voluptoase.
Emoțiile se scurg prin noi ca niște râuri tumultuoase
Ce lasă prea rar în noi acei tandri și dulci fiori,
Prinși în vâltoarea unor clipe efemere și dureroase
Trăim ca niște fluturi într-o lume cu ofilite flori.
Trăind prea repede prea ades ne înecăm în nepăsare
Și viața devine o simfonie monotonă și apăsătoare
Cântată de un artist genial, din zori până în zori,
Și viața însăși devine o tufă uscată fără de flori.
Prinși în vâltoarea unor clipe efemere și dureroase
Trăim ca niște fluturi într-o lume cu ofilite flori.
