Sufăr de când mi-am dat seama că nu poţi să mă iubeşti şi de-atunci, în fiecare noapte negreşit, te las să-mi scapi printre degete şi să te îndepărtezi de mine.
Fac asta pentru că te iubesc!
… Sau poate că nu te iubesc, poate mă înşel, poate pentru mine eşti doar un vis, o… doar atât!… Din care, poate, a venit timpul să mă trezesc.
… Dar nu pot, ceva din mine te vrea peste putinţa mea şi, oricât aş încerca, nu pot. Cum m-aş putea trezi din vis la realitate, când singura realitate a mea este că te iubesc?…
… Sau poate că nu te iubesc, poate mi-e doar frică de singurătate, poate vreau să mă amăgesc singur pentru toate suferinţele şi greşelile mele.
Şi-atunci mă-ntreb: cum aş putea ieşi din acest cerc vicios? Şi, deşi ştiu că răspunsul pe care-l caut se află la tine, nu am puterea de a mă apropia de tine spre a-l afla, să te întâlnesc, să îţi vorbesc şi, mai grav, să îţi mărturisesc…
Poate sunt un laş sau poate din cauză că te iubesc prea mult şi vreau să mă ascund de iubirea mea, dar sincer, nu mai am puterea să-ţi mărturisesc!
… Poate doar scrisoarea…
AP (n. B)
