Sunt un alb minoritar și am în gură un gust amar, mă simt mic și nefericit, și de majoritate hulit. Glumesc în dodii, desigur, dar fără umor n-aș fi făcut față într-un compartiment de babalâci din Iași și Pașcani…
Într-o autogară oarecare în așteptarea unui autocar care să mă ducă într-un oarecare orășel de provincie, într-o oarecare seară de iarnă ordinară….
Domnule/ doamnă, era să explodez de nervi astă seară la știri, de m-a luat cu junghiuri pe la inimă și sughițuri porcești și incontrolabile. Ce mai, îmi țiuiau urechile de la puseul de tensiune care m-a năpădit de nervi.
Afară ninge. Ca-n reclama cu Băsescu și “afară plouă”. Soluția de deszăpezire a trotuarului a fost găsită, pare-se, de ceva vreme: femeia de serviciu care are grijă de curățenia blocului a luat în primire și trotuarul.
De câteva zile, am ajuns la concluzia că unul dintre vinovații mutilării democrației românești actuale este Cristian Tudor Popescu. Dar vai, cum pot eu, neica nimeni, să-l contrazic pe marele și preailuminatul editorialist?
Tot legat de CFR, trenuri înzăpezite și prostii la mintea cocoșului cu CFR Infrastructură, în special cazul pasagerilor care au petrecut peste 50 de ore în tren (adică peste 180,000 de secunde)…
Mă uitam la fotografiile de la Big Picture despre iarna care a cuprins Europa și n-am putut să nu remarc deosebirile de mentalitate și civilizație dintre popoarele Europei călcate de frig:
Am văzut la știri cum lumea era, pe bună dreptate, exasperată că au călătorit cu trenuri ce au avut întârzieri de sute de minute. E de înțeles, oricine s-ar fi înfuriat să piardă atâtea ore stând degeaba, în ger, cu … Continuarea
[...] Mereu am considerat că femeile care iau inițiativa de a încerca să mă agațe dau dovadă de o inteligență superioară înțelegând, fără a mă cunoaște prea bine, că eu nu prea mă pricep să agăț femei.
De Anul Nou, un amic binevenit pe la mine, pe la ora cinci dimineața s-a dus acasă. Omul, un om cât un ursuleț, nu prea sensibil la frig, a înghețat din cauza gerului, până acasă clănțănindu-i dinții în gură de … Continuarea
Afară era un ger calm, ce nu putea, prin rafale, viscoli zăpada aproape absentă, așa că n-am zăbovit prea mult în îngusta vale de lângă Peștera Dracului din apropiere de Vulcan, cu atât mai mult cu cât niște câini comunitari … Continuarea
Eram obosit, foarte obosit când m-am gândit să plec de la muncă, deoarece creierul îmi devenise o pastă suspendată în neant și în care puținele gânduri îmi erau moi precum o plastilină, eu însumi devenind un fel de marionetă ambulantă, … Continuarea
[Advertorial] [...] Sub orice vulcan se găsește o magmă mai adâncă decât înălțimea conului vulcanic, îmi spuneam legându-mi șireturile bocancilor și pregătindu-mă de o rară desfătare ce avea să dezlănțuie în minte un torent exploziv de energie, paradoxal ascuns de … Continuarea
splitting-pub
