Bine ați venit!
Eu sunt Robintel, Robin (contact) (ca pe Robin Hood, gluma mea favorită) pe numele de botez, iar acesta este umila mea casă cibernetică în care oricine este binevenit câtă vreme respectă regulile casei.
Deși sunt din Petroșani, județul Hunedoara (unde la un blogmeet, singurul cred, am avut ocazia să mă întâlnesc cu Denisa, VisUrât și Ovidiu), o vreme am cochetat cu viața din Râmnicu Vâlcea (mult înainte de a fi blogger) și Timișoara (de unde am câștigat o profundă admirație pentru Dojo), orașe care, într-un fel ciudat, nu m-au prins, acum fiind stabilit în Cluj Napoca.
Mă feresc să spun despre mine că sunt un anume fel de om. Este mai relevant ceea ce spun ceilalți despre mine decât ceea ce spun despre mine însumi. Pe de-o parte sunt definit de lucrurile pe care le gândesc, de lucrurile pe care le trăiesc, le simt şi le exprim.
Sunt definit de lucrurile care îmi plac, de pasiunile mele și de felul cum ego-ul meu interior se reflectă în ochii celorlalți. Sunt definit de acţiunile mele, de deciziile (de multe ori imposibile) pe care le iau sau de lucrurile pe care uneori evit să le spun (justificarea). Mai sunt definit şi de revelaţiile pe care le am. Unii le vor găsi banale, alţii geniale. Pe-aici sunt şi eu, între două lumi.
Foarte important, am o serie de valori pe care țin să le exprim public și față de care am o adeziune deosebită. Printre acestea:
- Sunt, cum ar spune creștinii, pro-choice. Adică pro-avort. Cred că orice femeie – și nu doar – are dreptul de a alege a alege dacă să facă, sau nu, avort. Iar cei care protestează împotriva acestei libertăți n-au decât să aleagă să nu facă ei avort. Ideea este că orice impunere exterioară aplicată individului mi se pare revoltătoare.
- Sunt foarte puțin tolerant cu intoleranții. Scriu în română, folosesc diacritice și-i fac cinste țării mele. Sunt patriot, deși nu țin neapărat să fiu unul. Dar n-aș omorî sau n-aș exila sau ucide un om pentru că înțelege să nu fie. La fel, orice impunere exterioară aplicată individului mi se pare revoltătoare.
- Nu mă interesează și nu mă afectează în niciun fel sexualitatea celorlalți, câtă vreme nu vorbim despre zoofili sau necrofili. În rest, cine cu cine vrea, care, cum apucă. Nu-mi pasă decât în momentul în care cineva încearcă să impună ceva, căci acela este viol, considerând că orice impunere exterioară aplicată individului este revoltătoare.
- Nu pup moaște și nu ader la dogmele bisericești, oricare ar fi ele. Orice impunere exterioară aplicată individului mi se pare revoltătoare.
- Orice impunere exterioară aplicată individului mi se pare revoltătoare. Nu mă refer la legi sau la normele bunului simț, mă refer la căsătoriile cu de-a sila, botezurile cu de-a sila, supunerile cu de-a sila și alte asemenea fapte de dominație. Mă opun lor, considerându-le rodul unor regresii sociale.
Despre mine pot spune, totuşi, că:
- Nu mă consider inteligent. Ştiu că sunt. Ştiu că nu sunt nici prost. Mi se confirmă în fiecare zi. Paradoxal, ştiu că nu sunt nici genial. Mi se confirmă în fiecare zi.
- Ştiu că nu sunt nebun. Despre restul am oarecare dubii.
- Ştiu că lumea merge într-o direcţie greşită. Încerc să o îndrept. În caz că voi eşua lamentabil mă consolez cu gândul că oricum nu voi trăi veşnic.
- Câteodată pot fi foarte, foarte crud. Aş spune, chiar, că, uneori, şi un căpcăun este mai rezonabil decât mine.
- Am doar trei pasiuni:
femeile,societatea, tehnica şi blogul, nu neapărat în ordinea aceasta.- Mulţi oameni mă găsesc interesant. Nu pot spune că este o chestie reciprocă.
- Nu suport mârlănia, nesimţirea şi lipsa bunului simţ în general.
- Cred că sunt un tip corect.
- Nu spun lucruri doar de dragul de a le spune.
- Nu stau rău cu modestia. O consider înşelătoare, iar eu, sincer fiind, prefer să mă lipsesc de ea.
- Am un dezvoltat simţ al ridicolului.
- Răbdarea mea are o limită cam joasă. Paradoxul este că pentru unele lucruri sunt capabil să aştept ani întregi.
- Refuz cu îndârjire să fac unele lucruri. Şi refuz să renunţ la principiile mele, chiar dacă asta, uneori, doare.
- De obicei mă prind când sunt minţit. Şi reacţionez.
- Prefer adevărul. Întotdeauna. Oricât de tare doare.
- Trădarea primeşte bonus pe perioadă nelimitată.
- Când mă supăr refuz să comunic. Şi nu-mi trece repede.
- Consider că logica este cea mai bună armă de luptă împotriva prostiei pentru că nu poate fi folosită împotriva ta.
- Am doar puţini prieteni intimi. Aş vrea să rămână aşa. Am şi puţini prieteni buni. Aş vrea să nu rămână aşa.
- Consider că cea mai importantă valoare umană este demnitatea (cunoscută în popor sub denumirea de coloană vertebrală). A se vedea nota de mai sus cu privire la impuneri.
- Sunt un tip plin de paradoxuri.
- Deşi am blog, paradoxul este că nu sunt un tip prea deschis. Chiar din contră.
- Paradoxal, deşi am memoria scurtă, eu nu uit repede. Nu ţin minte detaliile ci doar imaginea de ansamblu.
- Paradoxal, deşi sunt un tip rezonabil, sunt totodată şi neiertător. Nu mă călca pe cap în mod gratuit. Pentru că
, paradoxal, deşi sunt creştin,nu aplic principiul creştinesc al întoarcerii şi celuilalt obraz. Ba din contră.- Paradoxal, deşi sunt inteligent, uneori pot fi teribil de tâmpit. Măcar pe mine prostia mă doare.
- Paradoxal, deşi ştiu că cel mai deştept cedează, nu prea ţin cont de regula aceasta. Pentru că ştiu şi că cel mai slab cedează.
Existenţa mea se bazează pe iubire. Paradoxal, se bazează cam degeaba.- Fundamental sunt un tip tolerant. Aici este un paradox…
Spre satisfacţia mea, despre mine s-a scris în presa mai mult sau mai puţin tradiţională, în câteva rânduri, după cum urmează (nu mai am toate linkurile):
E bine să ai opinii care să rezoneze cu ale altora.
Citez: „14. De obicei mă prind când sunt minţit. Şi reacţionez. A se vedea punctul 5.”
Am vaga impresie ca te refereai totusi la punctul 4. Toate cele bune!
Nu, chiar m-am referit la punctul cinci. 🙂
hmmm…poti dezvolta subiectul, te rog? 🙂
Sigur că da.
De obicei când sunt mințit (14), de exemplu de o fată (5), pot fi foarte crud (4), cu mențiunea că uneori refuz să comunic (17) (explicația).
No amu’ scoate-te, scoate-te 😛
N-am de ce, că n-am fost acuzat de nimic. 😀
Ce haios e fraierică ăsta de Raul Pop, crede că cineva pune botul la ce debitează el când aleargă cu picioarele pe tastatură.
Are tupeu jegos și asta mă înfurie la culme. L-am și scos, să nu fie înjurături chiar aici.
Mi-a plăcut descrierea ta, m-a amuzat pe alocuri. Totuşi nu am înţeles diferenţa dintre astea două „nesimţirea şi lipsa bunului simţ” :))
Apropo, am ajuns în mica ta căsuţă virtuală la recomandarea unui blogger cunoscut de tine care te-a recomandat drept „un tip inteligent” 🙂
Nesimțirea este un nivel superior al lipsei de bun simț.