Zilele trecute, mergând la muncă, m-am întâlnit cu baba securistă în fața blocului acum aflat în curs de izolare termică și, întrucât la dumneaei s-au terminat lucrările, avea de făcut o confesiune:

– Vai domnu, îmi zice, când s-a discutat despre balcoane, am fost împotrivă să se spargă sticla, nu știu ce am avut.
– ăi sticla trebuie scoasă, că altfel n-are niciun sens.
– Da, dar am fost împotrivă că, na, nu știu de ce…
– Obișnuința, probabil.
– Da, obișnuința. Și acum, când văd ce frumos au făcut, îmi pare rău că m-am certat cu administratoarea. Să știți de la mine că gura femeii este ca o pușcă.

***

Un coleg, fiind cu mașina și având nevoie să intre undeva, îl întreabă pe un taximetrist aflat într-o stație de taxiuri, dacă-l deranjează că-și lasă și el mașina câteva minute în stație. Nu complet parată în stație, încât să le ocupe locurile taximetriștilor, dar nici complet în afară, că nu se găseau locuri de parcare rpin zonă.

Taximetristul răspunde că nu, nu-l deranjează, așa că omul parchează într-o dungă, în partea din spate a stației. Cum nici mașina nu e mare, nu e nicio problemă.

Ei, dar când iese omul de unde intrase, același taximetrist îi zice:

– Vezi că ți-au lăsat cei de la primărie scrisoare, o amendă de 150 de lei, pentru că ai parcat în stația de taximetrie.

Eu cred că săream la bătaie și-i rupeam capul.

***

Tot vizavi de reabilitarea termică a blocului, într-o zi – pe la prânz – cum îmi încălzeam mâncarea, îl văd unul dintre muncitori pe balcon. Venise să taie geamurile vechi și să altele…

Ei, îi ies în întâmpinare, bună ziua, ălea. La care el:

– Sunteți cu calculatoarele?
– Da.
– Nu-mi dați și mie o unitate (de calculator)?

Am față de prost sau la mine-n hol cresc Pentiumurile din aer curat?

***

Și tot vizavi de oameni dubioși, eram cu Murgu la spălat. Niște țigani c-un Opel verde și numere de Bulgaria au venit și ei să-și spele mașina și, întrucât nu sunt un arogant care să nu vorbească cu țiganii, povesteam despre mașini.

Ei, unul dintre ei, la un moment dat, merge la mașină și-i zice unuia de pe locul din față să- dea telefonul, după care vine la mine și încearcă să mi-l vândă, zicând că n-are bani de benzină.

Dubios este că, înainte de faza asta numai cu câteva minute, un dubios încercase să-mi vândă aceeași carcasă, ceea ce m-a făcut să devin circumspect.

Oare chiar sunt oameni care cumpără de la necunoscuți pe stradă chestii high-tech la super-ofertă? Sau furăcuni? Cumpără cineva furăciuni de la dubioși de pe stradă?

***

Și tot despre spălătoria auto respectivă: știți cine mi-a curățat mașina pe interior? Patroana, o femeie în jur de 30 – 35 de ani, slăbuță ca o scândură de brad.

După-amiaza târziu, sâmbăta, era la muncă. Se pare că numai un angajat nu era în concediu, așa că dumneaei n-a avut nicio greață din a pune mâna pe cârpă pentru a pune, mai apoi, mâna pe bani.

Mi-a plăcut. Un patron care pune osul, cot la cot cu angajații, are șanse să facă ceva bun.