Știu că subiectul este de interes pentru mai multă lume, pentru că am fost întrebat despre ea de două ori într-o săptămână, și întrucât rar i-a fost dat cuiva să vadă un text mai plin de ură (și de înjurături) pe tot internetul ăsta lung și lat, vin cu o lămurire.

Nu mi-e rușine cu ce am scris, n-am mințit cu nimic. Pur și simplu textele (sunt 2: 1 și 2) exprimă ceea ce simt eu față de cei ce țin încătușat poporul român de dincolo de Prut. Pentru că și ei sunt tot români.

Carolina Panfil este un pseudonim al unui grup de comuniști KGB-iști manipulatori, torționari, căcănari, răsfutuți și antiromâniști din Republica Moldova, fi-le-ar țărâna ușoară, bate-i-ar Dumnezeu cu leuca în capul lor ăla sec, cânta-le-aș de dulce la AK47, la dreq cu ei și cu toată nația lor.

Aproape nouă luni am pescuit să vedem cu cine avem de-a face. Ba chiar, cu niște prieteni din Republica Moldova și România – se știu ei, toată stima domnilor!) am pus la cale o rețea de site-uri pe unde să-i momim pe morții ăștia, să vedem ce-i cu ei.

A fost o luptă grea. KGB-iștii ăștia erau bine organizați și acționau în haită, blogul meu a fost sub un atac aproape permanent o vreme îndelungată, iar multe cuvinte amare au fost scrise din cauza lor. Pur și simplu, sub aparența unui dezgustător și fals românism, vorbind cea mai curată și mai literară limbă română (a anilor 19870 – 1980), hienele astea aruncau în gunoi tot ce era mai bun și mai sfânt la poporul ăsta.

Luau țara și o ridicau în slăvi, pentru ca mai apoi să să o arunce în jos cu forță, să îi sfărâme bruma de bunătate care mai era în ea și s-o poarte prin cele mai negre mocirle morale. Pur și simplu, într-un fel barbar, scroafele alea semănau cu detectivul de evrei din Inglorious Basterds. Aveau aceeași tehnică, parcă personajul ar fi fost creat după sepiile alea insipide de semnau cu acest nume în veci blestemat în conștiința mea: Carolina Panfil.

Asta este toată povestea. Un grup de jigodii nenorocite otrăveau internetul (în special site-ul Curaj.net, printre altele, site care a început să divagheze grav acum vreun an și jumătate, doi) din Republica Moldova cu inepțiile și cu manipulările lor nesimțite. Iar eu n-am mai suportat, am luat tastatura și le-am urat de sănătate veșnică, în excursie la cazane.

L.E. Și știți ce? A mers, tehnica mea a dat rezultate și ăștia au trebuit să se regrupeze. Fără, însă, a folosi un singur pseudonim, ceea ce le-a slăbit substanțial mesajul propagandist. Paradoxal, un text groaznic a făcut lumea un pic mai bună. Și sunt mândru de asta!