Acest website are nevoie să folosească cookies, care sunt niște fișiere text de mici dimensiuni ce conțin referințe specifice, dar nu explicite, stocate pe computerul voastru, astfel încât, de exemplu, atunci când lăsați un comentariu, datele din formular să se salveze, dar nu numai.
Fără acces la cookies, aceste date nu se vor salva.
Pentru a afla mai multe despre cum folosim informațiile și despre dreptul vostru asupra datelor voastre, vă rugăm să consultați pagina Politica de Confidențialitate.
Puteți modifica accesul la aceste cookies accesând taburile din stânga.
Nu-s curioasă cum scrie, dar ai aici un articol bine închegat pe tema asta: http://lenebarbie.wordpress.com/2011/02/18/pledoarie-pentru-dan-brown/
Interesant link. Totuși, îmi scapă de ce lumea îi ia romanele SF drept adevăr…
Pentru că acei oameni ori sunt proști, ori nu au cultură generală. Sau ambele.
Refuz să-mi dau cu părerea asupra caracterului unui om care deși a văzut că gloate de retardei iau de bun ce scrie el, el continuă în același registru.
Și, mai mult decât atât, a scos și filme pe chestia asta.
Eu nu cred că are vreo importanță originalitatea ideilor în sine, ci mai mult felul în care le asamblează în romanele sale. El este unul dintre autorii de bestsellere ale vremurilor noastre. Deși nu am apucat încă să îi citesc vreo operă, mă aștept ca acestea să nu fie pretențioase, special pentru a putea fi abordate de oricine. În același timp, m-aș aștepta să mă captiveze, la fel cum m-a captivat “The Broker” de John Grisham.
De fapt mie îmi place acest stil de beletristică: mister sau horror, eventual combinat cu SF. Secretul e să necesite totuși câțiva neuroni pentru a desluși povestea, căci altfel mă plictisesc 😀
Momentan mi-am tras toată colecția Dune pe Kindle. Îs curios când oi apuca să o termin…
Io-s curios când faci un review la Kindle.
No sufletu’… Merge, e fain si arata fix ca in poza de pe Amazon :))
E bun. Bateria cât te ține? Câtă memorie are?
Dracu’ stie, ca inca nu a fost nevoie sa il incarc :))
Memorie, are 4 gigi, din care pot folosi vro’ 3. Adica mai mult decat suficient 🙂
Stie si WiFi si poti sa te dai pe net cu el, dar doar la un nivel de baza…
Ar mai fi multe de zis, dar no, poate iti cumperi si tu si ii faci un review profi 🙂
Slabe șanse. N-am timp nici să citesc manualul de folosire de la el…
Nici eu n-am apucat sa citesc manualul de folosire inca :)) Am preferat o abordare inginereasca 😛
Se vede. De fapt, disciplinele tehnice sunt logice pentru că nimeni nu se omoară cu cititul manualului. =)) Deci toată lumea se bazează pe logică.
D-le Molnar, prea aruncati cu noroi in creatiile unui autor. Pozitia dvs. tinde spre extremism.
Cele 5 romane publicate ale lui Dan Brown sunt romane politiste, iar meritul autorului este acela ca tine cititorul intr-un suspans crescand pana la finalul cartii. Fiecare roman al lui are 2 fire narative principale, care alterneaza de la un capitol la altul. Cu alte cuvinte, pe masura ce cititorul se apropie de un mic punct culminant al firului narativ, povestitorul sare brusc la cel de-al doilea. Suspans la cote maxime.
Din puctul meu de vedere aceasta este caracteristica ce i-a adus distinsului autor un renume mondial. Impreuna, desigur, cu imensa munca de cercetare a subiectelor din romane.
Dar este si un dezavantaj. Entuziasmul si euforia cititului romanelor lui Dan Brown scade treptat de la primul roman citit la ultimul, deoarece ai senzatia ca ai mai citit o poveste asemanatoare. Nu-i de mirare, scrie la fel toate romanele, schimba doar imprejurarile si personajele…uneori. Atentie deci cu ce roman incepeti, o sa vi se para cel mai bun roman al lui. Sugestie proprie: “Ingeri si Demoni” sau “Fortareata Digitala”.
Dvs spuneti ca nu face decat sa copieze alti autori, iar ideile sunt luate de multi drept adevaruri. Daca ati fi deschis macar coperta vreunui roman de-al lui Dan Brown, ati fi vazut “disclaimerul” lat si mare: numele organizatiilor sunt adevarate, personajele si faptele sunt pura fictiune.
Revenind asupra articolului dvs. Constat, din caracterul aproape visceral pe care-l adoptati si din lipsa de lectura a macar vreunu-i rand din bibliografia autorului, ca acest articol nu poate fi considerat decat un pamflet; o provocare aparent falnica dar fara substanta la adresa oricui s-ar nimeri sa fi citit un roman de-al lui Dan Brown.
Comentariul nu-i menit a fi un afront; mi-a facut placere sa lecturez si sa comentez articolul. Atat doar ca sunteti eminamente strain de subiectul abordat. Obtuz poate.
Ca si cum eu as opina despre minerit, sau dvs despre femei 🙂 Sry, nu m-am putut abtine 😛
Sigur, înțeleg faptul că autorii pot provoca anume pasiuni. Și accept asta. Dar îmi cade cam greu la stomac dacă îmi spuneți că operele respective sunt romane polițiste. Și-mi stă tastaspaceîngât când introduceți în discuție chestiuni precum femeile din viața mea. Faptul că sunt virgin, sau nu, nu schimbă cu nimic datele problemei: domnul Brown își asumă niște glorie pe ideile altora. Mi se pare OK să fiu visceral pe chestia asta.