Acest website are nevoie să folosească cookies, care sunt niște fișiere text de mici dimensiuni ce conțin referințe specifice, dar nu explicite, stocate pe computerul voastru, astfel încât, de exemplu, atunci când lăsați un comentariu, datele din formular să se salveze, dar nu numai.
Fără acces la cookies, aceste date nu se vor salva.
Pentru a afla mai multe despre cum folosim informațiile și despre dreptul vostru asupra datelor voastre, vă rugăm să consultați pagina Politica de Confidențialitate.
Puteți modifica accesul la aceste cookies accesând taburile din stânga.
Eu cred că în gara aia era cel puţin un suflet: acel om al străzii care a dat de mâncare câinilor înainte să mănânce el. :blush:
=) Cred că era și o chestie de instinct, gestul drăguț al omului. Din ce vorbea cu femeia de lângă el, tind să cred că funcționa doar instinctiv, neajunsurile fără limite pustiindu-i sufletul. =(
Ce\’a ajuns gara din oras….:(
=( Îți dai seama ce șoc am avut eu. =(