EVZ zice el ceva pe-acolo

Legat de groaznicul accident de la Mina Petrila Sud. Pasajul cel mai important din articoulul lor este, după părerea mea, următorul:

“Fără să-şi dea numele de frică să nu fie daţi afară, ortacii din Petrila spun că nu au cui să se plângă în legătură cu condiţiile în care lucrează. „Se ştia că există concentraţie mare de metan în zona unde a avut loc explozia. Nu ai cui să te plângi. Ne-au dat afară din birou, ne-au trimis să lucrăm în condiţiile alea“, afirmă un miner, sub protecţia anonimatului.”

Practic oamenii ăia au fost trimişi la moarte. CNH-ul i-a trimis să lucreze acolo, deşi toate semnalele indicau iminenţa unei explozii. Unii oameni au preferat să rişte vieţile oamenilor, nu pe ale lor, că ei stau în birou.

Ce m-a ofticat foarte tare este pasajul următor:

Pe de altă parte, Marin Condescu, şeful Centralei Naţionale Miniere, ne-a declarat că parametrii care indică prezenţa gazelor erau sub minimul admis la ora 15.45, când minerii salvatori au intrat după trupurile celor morţi în prima explozie. „La acea mină este un foc deschis controlat de mai mulţi ani, însă nimeni nu ar fi intrat dacă ar fi fost periculos“, spune Condescu. De aceeaşi părere este şi secretarul de stat din Ministerul Economiei Viorel Palaşcă: „Nu a fost nimeni obligat să intre în mină. Cărbunele se afla în proces de autoaprindere, ei ştiau acest lucru, iar programul de muncă a fost asumat de conducerea minei“.

Evidenţierea cu bold îmi aparţine. Domnul Condescu, cel care ar tebui să apere interesele minerilor, minte cu neruşinare, la fel ca şi Viorel Palaşcă.

Unu la mână, slavatorii mineri intră în mină în caz de accident indiferent de situaţie. Pentru că ei sunt nişte eroi. Nu cred că cineva care stă într-un birou poate înţelege ce înseamnă să cobori în mină, după ce a avut loc o explozie. Salvatorii minieri intră ca să aducă la suprafaţă corpurile celor decedaţi. Dar mai intră şi pentru că speră să-i salveze pe cei răniţi, cei ce încă mai au o şansă. Ei, salvatorii, sunt singura şansă la viaţă a celor accidentaţi în subteran în astfel de situaţii. Nui ştiu câţi dintre voi cunosc greutatea echipamentului de salvare. Vă spun eu: echipamentul de salvare este la fel de greu precum un sac de ciment. Şi, după ce că trebuie să cobori în măruntaiele pământului cu aşa ceva în spate, trebuie să aduci la suprafaţă şi morţii sau răniţii. Dacă vă imaginaţi că un miner are 60 de kilograme vă înşelaţi. Aici vorbesc de greutate. Să nu mai spun de riscuri.

Doi la mână. Conducerea CNH este mama şi tata tuturor minelor. Minerii nu au nicun cuvânt de spus legat de condiţiile de muncă. Dacă nu intri eşti dat afară. Punct. Oamenii au fost obligaţi să intre. Singura lor speranţă fiind: nu mi se va întâmpla mie.

Trei la mână. Faptul că între explozii au trecut doar patru ore simbolizează ceva, şi anume faptul că acolo avea loc o acumulare masivă de gaz metan. Masivă. Conducerea minei ştia că se acumulează gaz metan şi că o primă explozie este iminentă. Nu i-a păsat. Salvatorii minieri ştiau de la aparatele de măsurare a concentraţiei de gaz metan faptul că riscul unei a doua explozii este foarte mare, atunci când se aflau în zona accidentului, dar au trebuit să meargă mai departe, să-i scoată pe răniţi. Fără ei oamenii ăia ar fi murit. Din păcate a doua explozie a avut loc şi a ucis şi patru salvatori.

Patru la mână. Conducerea minei Petrila şi cea a CNH sunt responsabile de aceste decese. În cartea mea se cheamă omor prin imprudenţă. Dar fac pariu că cei vinovaţi nu vor fi pedepsiţi, în schimb vor fi găsiţi ţapi ispăşitori.

Şi ca o notă de sadism pot să previzionez cine va fi următorul director general al SC CNH SA. Fratele actualului director general. Pentru că aceasta este o afacere de familie, sponsorizată de PNL din bani publici. Mulţi bani publici.

Condoleanţe familiilor îndoliate!

4 Comentarii

  1. PCH 18 noiembrie 2008 la 05:20 - Raspunde

    bre coane, eu inteleg toate astea ca sunt saraci, ca nu exista oportunitati si optiuni in zona, ca nevasta e casnica si are jde copii de intretinut, ca n-are nici o sansa decit sa intre in mina sa aduca bani acasa – dar daca nici intr-o situatie d-asta (care nu e prima) astia nu reusesc sa faca ceva, stau si se ascund dupa scuze puerile: \”mi-e frica sa vb ca ma da afara\”, etc, etc / bine ca nu ii e frica sa moara, cu moartea nu are nici o problema, somajul e periculos / inseamna ca astia chiar isi merita soarta. pai nu minerii erau aia de bateau studentii, profesorii si femeile in 90, 91? nu astia erau aia de o faceau pe smecherii cu radu vasile? cind e de batut lume fara aparare minerii sunt primii sa se bage in seama, bah dar cind e de vorbit de aia care ii omoara pe capete le e frica de somaj. asa ca sa nu-i mai aud ca isi pling de mila. isi merita soarta ca sunt lasi si prosti.

    • Robin Molnar 18 noiembrie 2008 la 06:33 - Raspunde

      Bun, să zicem că vorbeşte şi este dat afară. Ce pune la copiii pe masă?

      Îmi pare rău dar nu pot fi de acord cu a doua parte a comentariului. În 1990 şi 1991 10,000 de mineri au fost la Bucureşti. Din 46,000.

  2. PCH 18 noiembrie 2008 la 10:41 - Raspunde

    pai nu se pune problema asa. daca tot ce gindesti e ce pui pe masa la copii n-o sa fie niciodata mai mult de un sclav sau masa de manevra – adica exact ce sunt minerii.
    astia n-au si ei un sindicat? ia sa se adune 46000 de mineri sa le asedieze limuzinele sefilor! cum dzeu sa le fie frica? de cine? daca ar fi uniti si si-ar sustine opinia organizat, cum se face de vro 200 de ani de cind s-a inventat sindicalismul nu cred ca s-a mai intimpla d-astea. dar ei nuu…e mai usor sa intri in mina doar cu speranta ca poate azi nu moare el, decit sa pui cap la cap o strategie, ceva…

    • Robin Molnar 18 noiembrie 2008 la 12:17 - Raspunde

      Au sindicat. Dar asta nu înseamnă că sindicatul şi ţine cu ei. Au rămas doar vreo 10 – 15,000 din 46,000. Dacă fac grevă imediat li se dă în cap şi mor de foame. CNH-ul într-o vreme făcea angajări, că nu le ajunge personalul. Nu s-a dus nici dracul. Nimeni nu vrea să fie sclavul lor. Din păcate unii nu au de ales, pentru că nu mai au unde să se ducă. După disponibilizările masive au mai plecat încă 7,000 – 8,000 de mineri, de bună voie şi la cerere. Aceştia au fost norocoşi, au avut unde să meargă. Restul n-au.

      Te rog să vezi următoarele materiale video, furnizate de ProTV.

      1. [url]http://stirileprotv.ro/stiri/social/te-vezi-la-stirile-pro-tv-supravietuitorii-de-la-mina-vulcan-i.html[/url]
      2.[url]http://stirileprotv.ro/stiri/social/te-vezi-la-stirile-pro-tv-supravietuitorii-de-la-mina-vulcan-ii.html[/url]

      Orice strategie ai pune la cale nu ai cum să razbaţi. Mafia este mare, mult prea mare şi se întinde de la Ministerul Industriilor până la Prefect şi Director de mină.

      Să fim serioşi, dacă se dorea privatizarea CNH se făcea de mult timp. Aia înseamnă că mineritul merge. Problema este că se fură. Guvernul dă bani într-o parte, prin subvenţii, şi îi ia pe o alta, cu sute de mâini, prin firmele care câştigă licitaţiile CNH.

Dă-i un răspuns lui Robin Molnar Anuleaza raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.