Pe tren face mult să ai cu cine povesti. De data asta am avut noroc cu un bătrân inginer constructor de prin Suceava, un tip foarte mișto și foarte educat. În principiu discuția mai serioasă a plecat de la formula elementară a trigonometriei:

sin² α + cos² α = 1.

Evident, am trecut prin teoremele de convergență a șirurilor (știți bancul ăla cu "de ce sunt toate femeile convergente?"  (?), integrale, derivate parțiale, mecanică cuantică, chestii generale de inginerie, spre deliciul și încântarea celorlalți din vagon, desigur. Pe bune, tipul, la vreo 70 de ani, se ținea bine de tot la memorie (încă mai știa niște formule de mi-a rupt fâșul) și de-astea.

Așa că, no, am avut ce povesti, că doar și eu sunt cocoș și, deși nu mi-a plăcut matematica, am făcut școala pe bune. Deci nici nu știu când m-am trezit, dintr-o dată, în gara din Petroșani.