Firescul cel mai firesc
Zilele trecute am văzut o fază mișto de tot în Cluj. Mergând spre casă în pauza de masă, în toată aglomerația și graba centrului orașului acesta zgribulit de vânt și viscol și ninsoare…
Așteptând la un semafor, m-am pus lângă un negru de la mama lui din Africa. Nefiind xenofob, n-am o problemă cu nicio culoare a pielii. Deci, firesc, n-aveam nicio problemă să stau lângă omul respectiv așteptând să se facă verde.
Apoi, peste câteva secunde, cum așteptam, mi-am dat seama că omul, curat și îngrijit, cântă ceva cântec/ piesă de la mama lui din Africa. Și cânta destul de frumos, cred că-i era dor de casă, sau ceva.
Oricum, omul cânta cu voce tare, nestingherit, în centrul Clujului, iar lumea se comporta de parcă acesta ar fi fost firescul cel mai firesc, ceea ce mi s-a părut drăguț.
Ce înseamnă atunci neverosimilul devine cotidian?
Cred ca lumea era asa de plina de griji, ca nu mai avea puterea sa observe ceva. Chiar daca ar aparea vreun extraterestru si ar dansa ca Michael Jackson, ar da next. E posibil sa il fi observat numai tu. 🙂 Parerea mea…
Erau tineri, păreau lipsiți de stres…
Civilizatie…asta reprezinta intamplarea, sa faci ceva privat, in public si totul sa fie ok! Mor sa vad asta si in Bucuresti!
Va veni ea ziua aia…
Bine zis Daniel. Asta inseamna civilizatie. Bucurestiul nu este civilizat si din aceasta cauza nu stiu sa-i aprecieze pe cei din jur.
Este bine cunoscut ca negrii au mare talent la cantat si dansat..chiar….si bv lui este de urmat ca exemlu…stiai ca a canta inaltura stresul in proportie de peste 50 %….Desi pare ciudat….din cand in cand e bine sa canti….dar nu o manea de jale:))
Eu mai cânt, din dând în când, ieșind de la muncă.
Dc urmarim logica …esti negru=))
=)) Sunt un negru mai dubios.
Sau un alb bine dispus…de conditiile sociale!:))
=)) Sau un alb dubios…
De aici si expresia „negru de suparare” sau Negru Voda!=))
Da, și marmota învelea staniolul în dulcolax…
E negru de bucurie.
Da, alb ca smoala.