16 Comentarii

  1. ciresica 07 ianuarie 2011 la 08:47 - Raspunde

    Si i-ai mancat? eu nu mai aveam curajul sa ii mai mananc

  2. ciresica 07 ianuarie 2011 la 08:49 - Raspunde

    da,dar sa … bleac! eu am avut grija de o rata. si cand a taiat-o bunica mea vreo 2 zile am murit de foame ca nu aveam mancare decat din rata aia

    • Robin Molnar 07 ianuarie 2011 la 09:00 - Raspunde

      Și noi am avut rațe în “baia mică” (avem două băi), dar tot le-a tăiat tata. Noi:
      – Nu, nu și nu.
      – Hai, mă, plecați de aici.
      – Nu.
      – Bine.
      Și ia tata o rață și-i taie gâtul… Plângeam că ne era drag de ele, dar trebuia să și mâncam.

  3. ciresica 07 ianuarie 2011 la 09:02 - Raspunde

    inseamna ca voi sunteti mai curajosi [sau mai pofticiosi] decat mine.

    • Robin Molnar 07 ianuarie 2011 la 09:05 - Raspunde

      Nu, doar aveam mai multă experiență după ce, prin 1988, tata a luat ceva pești mari. A dat să-i spele și unul, cel mai mare, și-a revenit. Și cred că avea câteva kilograme bune, că era cât o jumătate de chiuvetă.

      I-am mâncat pe ăia care nu și-au revenit și pe ăsta l-am ținut în cadă încă vreo o săptămână. Deh, pe vremea blestematului era cam greu să faci rost de carne.

  4. Mihai Todor 07 ianuarie 2011 la 11:33 - Raspunde

    Sadicule…

    • Robin Molnar 07 ianuarie 2011 la 11:51 - Raspunde

      Eu sunt sadic? Poate vrei vrei să-ți povestesc cum a tăiat Raul capul unui cocoș, cu toporul, pe balcon… =))

  5. ciresica 07 ianuarie 2011 la 11:52 - Raspunde

    Robin tu vrei sa imi distrugi copilaria?

  6. Mihai Todor 07 ianuarie 2011 la 11:57 - Raspunde

    @Robin: Da’ poti sa scrii un articol intreg pe tema asta 🙂
    @Ciresica: No las’ draga, stim noi ca esti majora si vaccinata 😀

    • Robin Molnar 07 ianuarie 2011 la 11:59 - Raspunde

      =)) Dude, pot să scriu o adevărată epopee pe chestii de-astea sadice, dar nu-mi doresc să tulbur audiența.

  7. ciresica 07 ianuarie 2011 la 12:11 - Raspunde

    @ Mihai: majora, majora, dar tot copila sunt :)))

  8. Moga Florin 07 ianuarie 2011 la 12:20 - Raspunde

    Si cum au sfarsit pana la urma? In sos de rosii? 🙂

    • Robin Molnar 07 ianuarie 2011 la 12:22 - Raspunde

      Nu, i-am dus pe Jiu și i-am eliberat, doar nu era să-i facem prăjiți în tigaie, nu? =))

  9. Ana 07 ianuarie 2011 la 14:54 - Raspunde

    Deci pe mine ma omoara chestia asta. Daca e sa ne luam dupa ce glume i-am facut mamei, sunt cea mai sadica fiinta de pe planeta. Dar cand vad ca au undeva pesti vii de vanzare… 🙁 🙁 🙁 😥 😥 😥 Mi-e asa mila de ei. Tin minte ultima data cand am fost la cumparaturi cu tati… hmmm, cam de Mos Nicolae. Am fost in real si acolo au pesti vii. Si ma uitam la ei si ma gandeam “You’re not getting out of here alive, you know?” Asa mila mi-a fost de ei…

    Si imi place carnea de peste. Mai ales de somon sau macrou sau ton sau cod. Dar n-as suporta sa stiu ca erau inca vii in momentul cumpararii si au murit special pentru mine 🙁

Dă-i un răspuns lui Robin Molnar Anuleaza raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.