7 Comentarii

  1. Mihai Todor 04 februarie 2012 la 03:30 - Raspunde

    6. Mie tot mi se pare de o urâțenie rară… Se pare că frumusețea femeii a suferit o metamorfoză drastică în perioada dintre renaștere și secolul trecut, ajungând să fie apreciat un trup suplu în contrast cu “balenele” acelor vremuri. Totuși, îmi este neclar ce anume a declanșat această schimbare.

    • TNH 04 februarie 2012 la 10:43 - Raspunde

      Săracii erau de obicei slabi, iar grașii erau de obicei grași. O femeie era grasă când avea ce mânca, deci era de familie bună, cu tot ce aducea asta: un strop mai multă educație și poate și ceva maniere. Femeile de atunci, ca și cele de azi, își doreau un loc mai bun în societate, astfel că cele grase erau deseori invidiate (cam ca la unele triburi din Africa).

      Mai de prin sec. 19 medicina a început să se dezvolte, ceea ce a dus la o mai bună cunoaștere a corpului uman, în speță că nu e bine să fii gras pentru că sănătatea are de suferit.

      P.S. Nu mă pot abține să nu fiu ironică. Dacă acum patru sute de ani grașii erau bogați și săracii erau piele și os, în zilele noastre săracii mănâncă junkfood din cauza lipsei de educație și din cauză că e mai ieftin, iar bogații de azi mănâncă la restaurant sau au angajați bucătari care le prepară mâncarea astfel încât nu ajung să mănânce la Mec. Dacă ești gras și bogat ai și banii necesari să angajajezi un antrenor personal, să-ți faci operații de lipoabsorbție și alte cele.

      P.P.S. Acum există și oameni slabi indiferent de banii din portofel – sunt pur și siplu cumpătați. Acum câteva secole nu prea aveai șansa să fii altceva decât aristocrat, sclav sau om liber sărac.

      • Mihai Todor 04 februarie 2012 la 16:26 - Raspunde

        Da măi, cam așa ne învață istoria și no, e o deducție logică, dar pe mine viața m-a învățat că instinctele rareori sunt ghidate de logică și no, legea naturii ne dovedește mereu că animalele care nu au o stare de sănătate cât mai apropiată de ideal, devin marginalizate și își pierd exponențial cu deteriorarea sănătății orice șanse de a se împerechea.

        Într-adevăr, pe vremurile alea, căsniciile erau aranjate și, conform doctrinelor creștinismului, aveau ca singur scop copularea, dar aici, de fapt, dezbatem conceptul de “frumusețe”, iar eu sunt curios dacă aceste dame care apăreau în picturi serveau același scop ca și playboy-ul zilelor noastre sau reprezentau doar un mod de venerare al aristocraților. Ca și o paralelă, dacă intri pe site-ul oricărei companii mari, în mod cert vei găsi un fel de “wall of fame” unde sunt prezentate persoanele importante din respectiva companie, fiecare având și o poză care încearcă să îi ilustreze cu un chip cât mai plăcut, chiar dacă unii din ei par a fi născuți de muma pădurii. Mă aștept ca această practică să fi existat dintotdeauna, indiferent de natura aristocrației respective (negustori, politicieni etc).

        De ce crezi că, de multe ori, pictorii făceau tot posibilul să ilustreze regii într-un mod destul de infidel realității? Nu oare pentru că aceștia visau să aibă un aspect cât mai plăcut vizual, care, de fapt, nu prea reflecta realitatea?

        • TNH 04 februarie 2012 la 19:37 - Raspunde

          Pictorii nu prea aveau și alte job-uri decât cele de pictori, ca urmare trebuiau să vândă rezultatele muncii lor. Cum pe vremea aceea clasa de jos nu avea posibilitatea să le cumpere, soluția era să le vândă aristocraților. Acești aristocrați aveau obiceiul de a-și comanda portretul pentru a avea ce agăța pe pereții palatelor. Cu cât pictorul era mai renumit, cu atât se făleau mai mult.

          Acuma, dacă pictorul ar fi reprodus mereu realitatea uneori ar fi ieșit lucrări cu tema “fiul mumei pădurii”, iar modelul portretului n-ar fi cumpărat în ruptul capului tabloul (dacă modelul era chiar regele, pictorul trebuia să se pregătească din timp de emigrare în caz că avea de gând să picteze sincer). Un tablou în care arăți o idee mai bine decât în oglindă e mereu binevenit. Cu toate astea, pictorul nu putea să taie mai mult de câteva kg pentru că altfel modelul ar fi fost prea diferit de tablou, și cine vroia să agațe tablouri ale altora? Fiecare vroia tablou cu el, așa cum oamenii de azi își fac lor poze, nu trecătorilor.

          • Mihai Todor 04 februarie 2012 la 20:33 -

            Deci, cu alte cuvinte, nu prea avem idee ce anume considera omul de rând ca fiind “frumusețe” pe vremurile acelea. Cine știe, poate chiar existau și tipe sănătoase 🙂

          • TNH 04 februarie 2012 la 21:17 -

            Cred că printre puținele tipe sănătoase imortalizate pe pânză erau cele care se nimereau prin peisaje, “țărancă și gâște”, “copilă traversând râul” și “tânără culegând flori” (nume fictive).

            Dacă ești curios cum arăta versiunea medievală de Playboy, ia de aici: http://en.wikipedia.org/wiki/History_of_erotic_depictions, la pagina 5 în Libertatea sunt de fapt poze cu fete de pension.

          • Mihai Todor 04 februarie 2012 la 21:46 -

            Încercam, de fapt, să dau de o descriere (că ilustrare deja pare a fi o cauză pierdută) în care un om simplu să laude trupul zvelt al unei femei și să nu viseze la straturi de șuncă…

            Mă aștept ca în vremurile în care contraceptivele erau practic inexistente și arta erotică să fie oarecum injustă față de trupul femeii…

Dă-i un răspuns lui Mihai Todor Anuleaza raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.