Un vis cu extratereștri verzi…

Se făcea că eram pe dealul Cetățuie din Cluj, privind orașul de undeva de sus, bucurându-mă de căldura dulce e unei zile blând de călduroase, cu cerul un pic greoi de nori albi și denși, pe alocuri presărând pastelate pete albastre de senin…

Admirând calm acest peisaj, nu mică mi-a fost teama când, aproape pe nesimțite, o nebuloasă de fum și nori s-a coborât deasupra centrului orașului, semănând panică și moarte printre locuitorii îngroziți, distrugând clădirile vechi și trainice, copleșindu-ne.

Ei bine, nu știu ce foc mustea în mine, dar știam că trebuie să fac ceva pentru a mă apropia de nebuloasa obscură în care se aflau cele trei nave extraterestre diferite, a le lua coordonatele și a cere un subit atac de artilerie asupra lor. Cu alte cuvinte, urma să ne apărăm cu un contra-atac fulgerător.

Dar nu știam, desigur, cum să mă apropii de nebuloasă, așa că am început prin a merge, ferit, prin oraș, am escaladat pereții unui fost hotel care a fost distrus de armele extraterestre care l-au golit complet pe interior, lăsând în picioare doar pereții exteriori și, deasupra, acoperișul…

Acolo, de la înălțimea etajului patru, am privit în jos și am văzut cum oameni și extratereștri verzi mergeau împreună pe stradă, ceea ce m-a intrigat. Însă nu mă puteam avânta mai departe, apropiindu-mă de nebuloasa extraterestră, întrucât pereții interiori ai clădirii distruse erau lipsiți de orice suprafață care să mă ajute să cobor și, din fericire, extratereștrii ăștia ne considerau cretini, și nu se uitau în sus pe ziduri, să vadă cum mișună eventualii inamici umani…

Întrucât situația era, totuși, gravă, am decis că n-am nicio șansă să lupt împotriva lor, așa că am devenit membrul unei grupări de rezistență anti-extraterestră încropită ad-hoc din militari și civili, deopotrivă, iar misiunea mea în organizație era să mă apropii de nebuloasă, tupeist fiind, să iau coordonatele și să cer atacul de artilerie, deci planul a rămas neschimbat față de când eram singur, acum având, însă, sprijinul unor oameni extrem de curajoși!

Astfel, în scena următoare, fiind în zona supermarketului Carrefour din Petroșani, undeva în viitor, eram parte dintr-un mic detașament de oameni ce, înarmați până în dinți, eu însumi având o pușcă cu lunetă, o mitralieră AK 46 modificată și o pușcă subțirică, lunguiață și precisă, se duceau să privească necuratul în față…

No, scena era cam așa: în mijlocul parcării din fața supermarketului, unul le atrăgea atenția extratereștrilor trăgând după ei cu un Browning M2 din 1918, făcând ravagii. Noi, în timpul ăsta, ne furișam pe după mașini, pe burtă, apropiindu-ne tiptil de invadatori, cărând diverse arme după noi.

No, la un moment dat se termină mașinile pe lângă care ne puteam furișa, așa că dau să privesc și eu strada deasupra căreia trona nebuloasa ce ascundea privirilor indiscrete cele trei nave extraterestre. Chiar îmi pregătisem binoclul pentru a lua coordonatele când, ca prin vis, gheruței mele îi sună telefonul, trezindu-mă.

Primise un SMS de genul “Fie ca bla bla bla”!

2 Comentarii

  1. Mihai Todor 27 decembrie 2011 la 02:24 - Raspunde

    Zi mersi că nu v-a trezit un SMS de ăsta 😛

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.