Mă înfioară ideea că vrem să injectăm soluții necunoscute în sol, ca să scoatem gazele naturale din șisturile de mare adâncime. Nu știm niciodată ce se poate întâmpla rău, nu avem controlul dinamicii solului la adâncimea de doi kilometri.

Dar mai tare mă sperie gândul că vom fi în continuare tributari către Moscova și înțeleg, chiar, că noi – cu voia noastră – am fost tributari și către Constantinopol vreme de sute de ani, pentru că tributul nu era prea mare și ne convenea. La o adică, e ca acum: plătim niște prețuri monstruoase, dar nouă ni se pare că o ducem bine și acceptam să mai tolerăm.

Asta mă îngrozește, acest Ev Mediu Omniprezent izvorât din patrimoniul cultural național (darea de bir și șederea docilă în  fund) și justificat de un principiu bun aplicat prost: noi nu ne vindem țara și nu ne batem joc de mediu, dar cumpărăm de la alții care o fac și care ne vând la suprapreț.

Sigur, defrișăm pădurile într-o veselie, aruncăm gunoaiele în pădure și cumpărăm pește de la braconieri sau pescuim la grenadă ori la bateria de mașină, eventual mergem cu toate jafurile de mașini rupte-n filtre pe drumurile patriei iar uleiul ars îl aruncăm pe sol, cu variația că unii îl aruncă în apă, dăm foc la miriști – și la puii de păsăret, deci – și băgăm îngrășăminte în sol de parcă mâine soarele n-ar mai străluci, să ne dea o nouă recoltă, folosim erbicide după ureche și o punem de un grătar în mijlocului parcului național, uitând să mai și strânge după noi.

Dar nouă ne pasă de mediu!

Nu ne este frică de ploile acide date de poluanții din aer, nu ne deranjează că verile devin incendiare și că pădurile au început să se auto-aprindă, nu ne îngrijorează violența crescută a unor inundații atipice, cu sute de litri de apă pe metrul pătrat, dar ne este frică că se va ridica gazul din sol și ne va infesta apa, eventual va ridica cu el o parte din chimicalele introduse și va polua pânza freatică de mare adâncime – pe care, oricum, n-o folosim – de parcă legea gravitației ar putea fi suspendată așa cum, altminteri, acum suspendăm bunul simț ori rațiunea.

Gazul acela se ridică în sus, dar nu se ridică nici apa, nici alte cele, căci gravitația atrage lichidele și solidele în jos, iar o posibilă contaminare a pânzei freatice de foarte mare adâncime este mai puțin gravă decât poluarea oricărui râu care curge prin orice oraș pentru că, vedeți Dumneavoastră?, la râurile de suprafață avem acces.

Nu mi se pare relevant ce se întâmplă la 2,000 de metri adâncime, cât timp avem u strat gros de pământ între noi și ce-i acolo și nici nu cred că eliberarea gazului va provoca seisme devastatoare, întocmai pentru că șisturile sunt niște complexe dinamice și elastice și pot provoca niște cutremure tot atât de mari pe cât niște bureți pot să te taie pe piele.

Sigur, am putea avea mici cutremure sporadice, de reamenajare a solului, dar n-ar fi ca și cum ar cădea casa cu noi. Pur și simplu, nu există suficient de multă energie mecanică pentru asta.

Revenind, mi se pare că cei care propovăduiesc țara pe care n-o vindem ar trebui să n-aibă o altă supremă valoare decât independența, inclusiv independența energetică, că despre asta vorbim aici. Din păcate, avem șansa istorică de a fi liberi, dar alegem să fim ipocriți.

Și e păcat.