6 Comentarii

  1. Alina M 29 iunie 2014 la 13:01 - Raspunde

    NASA oferă multe informații celor curioși.
    http://climate.nasa.gov/

    • Robin Molnar 29 iunie 2014 la 13:23 - Raspunde

      Just.

  2. Dorin 29 iunie 2014 la 14:19 - Raspunde

    Robin, cum comentezi faptul că încă nu putem să navigăm pe așa numitul ‘North-western passage’ pe care a mers Roald Amundsen în 1903 cu o navă cu pînze? Nu de alta, dar acum nu putem să trecem decît cu spărgătoare de gheață, DACĂ.

    În momentul în care la o argumentație axiomele de la care pornești sunt false argumentația ta poate părea corectă, însă nu are cum să fie.

    Și chiar și-așa, cum ziceam, tu îmi dai link la studiu și eu o să cumpăr hîrtie moale pentru el. Da, surse altfel de încredere (inclusiv NASA) sunt partizane. Nu e nimic în neregulă cu partizanatul. Doar că nu o să reușească să mă convingă, pentru că nu am încredere în ei.

    Nu e vorba de credință la mine, e vorba de știință. Știința nu e servită în cazul ăsta, ori tu ai făcut exact ceea ce am spus că nu vreau să facă nimeni: nu îmi mai dați link-uri la ‘sursele voastre de încredere’. Dacă nu ești INMH să ai date de 70 de ani încoace sau cît are… nu te pot crede. Și nu mai am încredere nici în agențiile occidentale.

    Mai mult ca orice, vreau să înceteze panica. Lucrurile sunt mai complexe decît le simplifică alarmiștii. Din domeniul ‘științelor climaterice’ ar trebui să dispară minciuna (ori asta nu o să se întîmple prea curînd) și ar trebui să dispară finger-pointing-ul.

    Și ca să te liniștesc: la primul punct nu am spus că acele calote se topesc exclusiv din cauza vulcanilor, La al doilea punct, măsurarea temperaturilor e o chestie care nu se face în fiecare punct din univers, ci se folosesc modele statistice de evaluare a temperaturilor (așa afli cam cîte grade sunt la tine în oraș fără să ai o stație meteorologică aproape). La al treilea punct: știu diferența dintre știință și credință. Lumea acum are credința că faptul că avem mașini topește ghețarii. Prea puțini au știința acestui fapt.

    Pledez pentru o întoarcere la știință. Nimeni nu vrea, se pare. 🙁

    • Robin Molnar 29 iunie 2014 la 14:34 - Raspunde

      Te referi la Canadian Northwest Passage? Acela care în trecut era deschis trei luni pe an, iar acum este deschis opt?

      Apropo de:

      În momentul în care la o argumentație axiomele de la care pornești sunt false argumentația ta poate părea corectă, însă nu are cum să fie.

      Aceeași remarcă am avut-o și eu la adresa ta.

      Uite, nu trebuie să mă crezi pe mine, sau vreo agenție, așa că îți sugerez să te uiți la stream-ul de la Stația Spațială Internațională, să vezi cu ochii tăi ce este de văzut. Sigur, acum este vară, nu ai ce, dar încearcă toamna sau primăvara, să rămâi surprins că Golful Hudson nu mai îngheață la mal și alte asemenea.

      În fine, acestea sunt – înțeleg – aspecte adiacente, problema principală fiind aceea că nu mai ai încredere în agențiile care se ocupă de mediu.

      Atunci, pe ce se bazează pledoaria ta de întoarcere la știință? Că pledoaria mea de rămânere la știință se bazează pe folosirea informațiilor provenite de la aceste agenții care – cred eu – se ocupă de știință.

      • Dorin 29 iunie 2014 la 16:28 - Raspunde

        De unde ai scos-o “era deschis trei luni pe an, și acum e deschis 8”? *facepalm*. Acolo zice destul de clar că rar dau drumul la nave pe-acolo, și ai putea să vezi că sunt date pe nume navele care au trecut pe-acolo.

        Mă, uneori parcă citim două lucruri diferite deși sunt scrise aceleași cuvinte.

  3. Marius Delaepicentru 29 iunie 2014 la 19:27 - Raspunde

    Grosimea gheţii din Groenlanda nu poate avea o singură variabilă. Trebuie să fie rezultanta mai multor fenomene, adesea antagonice. De pildă, subţierea gheţii antarctice din lipsa precipitaţiilor ar indica mai degrabă răcirea climei, deoarece fronturile atmosferice ce trec peste ape calde ar trebui să descarce mai multă zăpadă, nu mai puţină. Paradoxal, încălzirea climei ar favoriza îngroşarea calotei polare, simultan cu contracţia. Cu toate acestea, extinderea calotei nordice a atins un record chiar în ultimii ani, infirmînd predicţiile catastrofice.
    Pe de altă parte, se observă un regres al deşertului saharian, care, la fel de paradoxal, nu poate fi pus pe seama răcirii, ci mai degrabă a încălzirii, după acelaşi mecanism de formare-transport-precipitare.
    Ce vreau să spun este că toate modelele climatice consideră insolaţia constantă în timp, chiar dacă la suprafaţă, din motive geometrice, ea poate avea un gradient. Soarele însuşi este un factor climatic prea capricios pentru a-l ignora. Fie şi numai prin efectul antagonic dat pe de o parte de efectul de seră al norilor formaţi în urma bombardamentului cu particule ionizante, iar de cealaltă, de albedoul lor. Două fenomene antagonice care e obligatoriu să amendeze ecuaţia de bilanţ energetic şi să tempereze ambele categorii de previziuni. Fie ele în sus, fie în jos.

Dă-i un răspuns lui Marius Delaepicentru Anuleaza raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.