Marea Ceață

Mă rog, ceață nu este termenul corect, veți înțelege imediat de ce. Între cinci și nouă Decembrie 1952, acum șaizeci de ani, Londra a fost acoperită de o pâclă densă și toxică ce a paralizat orașul și a ucis aproximativ 12,000 de persoane.

Din cauza utilizării masive a unor forme de cărbune inferior, la vremea aceea fenomenul de pâclă (ceață) toxică era destul de frecvent, ce-i drept, nu la o intensitate precum cea despre care povestim acum, dar totuși…

Oameni într-o stație de transport în comun din Londra aflată sub pâcla toxică (C) Getty Images via Daily Mail

Oameni într-o stație de transport în comun din Londra aflată sub pâcla toxică (C) Getty Images via Daily Mail

Astfel, bioxidul de carbon, dar mai ales cenușa cărbunelui inferior și – mai grav – vaporii de acid sulfuric s-au combinat cu ceața formând pâcla denumită englezește “smog”, iar condițiile atmosferice au făcut ca acesta să staționeze deasupra orașului mai multe zile, în timp ce temperatura scăzută a favorizat înrăutățirea condițiilor climaterice, forțând cetățenii să se încălzească și să gătească cu același cărbune inferior, adăugând la deja toxica pâclă noi cantități de substanțe toxice.

S-a ajuns, de aceea, destul de repede, la depunerea acestei pâcle negricioase pe toate suprafețele, aceasta având aspectul unei substanțe uleioase și negre, iar oamenii care doar mergeau prin acestă pâclă au raportat că s-au murdărit doar mergând prin ceață și, evident, dacă aceasta se depune pe orice suprafață, cu certitudine s-a depus și în interior plămânilor, afectând oamenii bolnavi de bronșită și alte boli ale plămânilor, ucigându-i sau înrăutățindu-le condiția.

Un polițist londonez dirijând traficul cu o torță, în timpul Marii Ceți din 1952 (C) Getty Images via Daily Mail

Un polițist londonez dirijând traficul cu o torță, în timpul Marii Ceți din 1952 (C) Getty Images via Daily Mail

În timpul acesta, controlorii autobuzelor mergeau în fața acestora cu torțe, pentru a-i ghida pe șoferii care, întrucât pâcla se depusese și pe parbrize și nu se mai putea curăța, conduceau cu capul scos pe geam, pentru a-și vedea ghidul (controlorul), toată lumea având gurile acoperite cu măști sau batiste. Chiar și unele animale au fost protejate astfel, deși niște vaci au murit intoxicate de pâcla acidă ce le-a ars alveolele plămânilor, sufocându-le.

De ce spun asta? La o scară mai mică, în Valea Jiului am văzut pâcla asta ce este mai ușor de distins  iarna, când se depune pe zăpadă, înnegrind-o. Desigur, nu este la fel de intensă precum cea din Londra pentru că nici huila nu este un cărbune atât de rău precum ceea ce foloseau londonezii vremii. Dar am văzut și știu și-mi amintesc cum iarna, în special iarna, aerul mirosea a fum, cum vedeam cele câteva stele vizibile din oraș stingându-se de pe cer sub influența unor invizibili nori ce pluteau prin oraș, pe fundul văii, făcând aerul rece și aparent proaspăt să miroasă a fum.

Pietoni și animale de companie cu măști, în timpul Marii Ceți din 1952 (C) Getty Images via Daily Mail

Pietoni și animale de companie cu măști, în timpul Marii Ceți din 1952 (C) Getty Images via Daily Mail

Nu știu cum pot să povestesc asta ca să înțelegeți. Într-o seară, pe vremea când încă fumam, ieșisem pe balconul ce dădea spre spatele blocului și mă uitam după sateliții ce luceau frumos pe cer. Și-i vedeam stingându-se  într-un fel de negură și, uitându-mă mai atent, am văzut că un fel de nor ca un fel de zid negru venea spre bloc dinspre partea sudică a Văii, purtat de un curent aproape insesizabil ce mergea dinspre Sud spre Nord.

De fapt, cred că am văzut un nor negru învăluind blocurile, pentru că luminile orașului îi dădeau aerului umed o luminozitate aparentă de -6 (nu știu dacă asta este valoarea, dar veți înțelege imediat), în timp ce norul acesta avea o luminozitate aparentă de -7 (adică era aproape insensibil mai întunecat decât aerul din jur). Mă rog, luminozitatea aparentă este folosită la altceva, dar n-am știu cum astfel să mă exprim, întrucât “întunericimea aparentă” era fi fost un termen pe care nu știu câți – poate nici eu – l-ar fi înțeles.

Marea Ceață din Londra anului 1952, cu un polițist dirijând traficul îngreunat de condițiile meteorologice (C) Getty Images via Daily Mail

Marea Ceață din Londra anului 1952, cu un polițist dirijând traficul îngreunat de condițiile meteorologice (C) Getty Images via Daily Mail

No, după episodul acesta londonez, nu s-au văzut nori infestați cu plumb, din benzina cu plumb ce s-a folosit până de curând, vapori de plumb care au afectat grav inteligența medie de pe planetă, la fel cum nu s-au văzut cu ochiul liber nici alte fenomene meteorologice datorate poluării.

Cine mai știe ce alte pâcle invizibile plutesc în aer, fără ca noi să le știm?

Or, prin acest articol, asta aș dori să fac, să trag un semnal de alarmă: dacă nu se vede în mod evident, nu înseamnă că poluarea nu este acolo.

În fine, voi aveți ceva povești cu și despre poluare atmosferică pe care să le fi trăit pe pielea voastră?

Via Daily Mail

4 Comentarii

  1. TNH 08 decembrie 2012 la 22:03 - Raspunde

    La mine în oraş se depunea un strat de pulbere negru-roşiatică pe pervazurile geamurilor pe vremea când industria era în floare. Zilnic ştergeam pervazul şi a doua zi era la loc, mai ales primăvara şi vara şi în general în zilele în care nu ploua. Nu vreau să-mi imaginez ce era în plămânii noştri.

    Partea bună era că oraşul a fost mereu încadrat de copaci în dreptul fiecărui trotuar, altfel ar fi fost mult mai rău pentru sănătatea oamenilor. Anul acesta mi-a zis cineva că ar fi fain ca primăria să amenajeze cumva toate spaţiile astea verzi dintre clădiri pentru că dau un aspect demodat, şi că ar arăta mai bine pavate sau asfaltate. Am rămas WTF?!, mai bine prea mult verde decât o imagine modernă.

    Dacă ar fi după mine, aş planta copac lângă copac şi aş scoate asfaltul de pe toate trotuarele şi aleile, aş lăsa cărări ca în pădure, blocurile de-abia s-ar vedea printre coroanele copacilor, lumea ar învăţa pe de rost drumurile pentru că nu s-ar putea orienta în spaţiu şi aia ar fi. Bineînţeles, mai întâi va trebui să inventez încălţămintea care nu se murdăreşte de noroi, deci va mai dura până atunci.

    • Robin Molnar 13 decembrie 2012 la 09:01 - Raspunde

      Dacă pavează primăria spațiul verde, o să se topească și blocurile de căldură…

  2. Nautilus 09 decembrie 2012 la 12:15 - Raspunde

    Italienii au făcut un studiu (mai mult un fel de anchetă, de fapt) în 2006, despre care a pomenit şi QUATTRORUOTE, şi care avea ca subiect: în ultimii 30 de ani, adică 1976-2006, poluarea atmosferică a crescut sau a scăzut?

    Răspunsul a fost: nu numai că a scăzut, a scăzut într-un mod extraordinar.

    Maşinile moderne au catalizatoare, termocentralele moderne (inclusiv CETurile din Bucureşti) ard gaze naturale în locul păcurii sau lignitului, marea majoritate a locomotivelor moderne sunt electrice şi numărul celor cu motor Diesel se reduce, locomotivele cu abur au dispărut lăsând în urmă câteva “piese de muzeu mobile”, casele moderne au izolaţie mult mai bună şi ard mai puţin gaz sau lemn pe timpul iernii, electrocasnicele moderne consumă puţin curent (dacă pui alături un frigider Fram cu rezistenţă şi unul Arctic modern diferenţa de consum e de vreo 4-5 ori).

    Şi mai sunt câteva chestii pe care oamenii le ignoră de obicei, fiindcă sunt mărunte, dar înmulţite de milioane de ori dau efecte semnificative: spre exemplu, dacă un cartier e asfaltat, ai nevoie să îţi speli mai puţin hainele fiindcă nu revii în fiecare zi înnoroiat de la serviciu, deci consumi mai puţin gaz să încălzeşti apa, sau mai puţin curent la maşina de spălat 🙂

    De fapt, generaţiile mai în vârstă au prins vremea când Gara Basarab arăta ca în pozele cu Londra datorită locomotivelor cu abur, şi asta a ţinut până aproape de 1980.

    ~Nautilus

    • Robin Molnar 13 decembrie 2012 la 09:01 - Raspunde

      Să știi că nu e exclus. Problema este că țările mari sunt cu 50 de ani în urmă.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.