Acest website are nevoie să folosească cookies, care sunt niște fișiere text de mici dimensiuni ce conțin referințe specifice, dar nu explicite, stocate pe computerul voastru, astfel încât, de exemplu, atunci când lăsați un comentariu, datele din formular să se salveze, dar nu numai.
Fără acces la cookies, aceste date nu se vor salva.
Pentru a afla mai multe despre cum folosim informațiile și despre dreptul vostru asupra datelor voastre, vă rugăm să consultați pagina Politica de Confidențialitate.
Puteți modifica accesul la aceste cookies accesând taburile din stânga.
Am cumpărat eu din piață anul trecut câteva rădăcini de căpșuni (erau 1 leu/buc.) și le-am plantat în ghivece. Cam pe când începeeau să se coloreze au apărut printre ele niște insecte mici, ca niște pureci de plante, care s-au extins și la plantele din celelalte ghivece (petunii, regina nopții, panseluțe) și de care n-am mai scăpat decât atunci când am aruncat totul la gunoi. Am vrut să le dau cu insecticid, dar nu știam unde e magazinul cu ierbicide sau insecticide pentru plante, iar la supermarket am găsit doar un insecticid pe care scria să nu-l folosești pe plante pubescente, adică alea cu frunzele pline de peri micuți. Totuși, am cumpărat soluția și a am testat-o pe o petunie, dar i-am ars frunzele. Când mă găndesc câți bani am dat pe pământul de flori, pe flori, pe insecticid și pe răsadurile de căpșuni îmi vine să mă-mpușc.
Interesant. Oare ce-or fi avut?
E din cauza pamantului pe care l-ai folosit. E prea gras. Pamantul de cumparat este mult prea gras. Eu am patit-o cu niste trandafiri pana am invatat care a fost cauza. Trebuia sa iei niste pamant de pe afara.
Asta cu capsunile goale e din ciclul “pepenii care explodeaza” in China. Si multi dintre ei se jura ca nu au dat cu niciun fel de ingrasamant.
http://www.adevarul.ro/societate/viata/Misterul_pepenilor_explozivi_din_China_0_482952226.html
Ce tare! :)) Natura face miracole!
Ba da’ asa mi-ai facut o pofta de spuma de capsuni cu frisca & stuff… Of :((
Mie imi plac capsunele cu zahar bagat in scobitura din mijloc 😀
Bune s’alea 🙂
No, îmi pare rău, să știi. Dar și tu mi-ai făcut poftă de porumbei morți. =))
Bine, data urmatoare te astept in vizita =))
Ce să caut eu taman în București? Vrei să sufăr de claustrofobie? =))
WTF??? Asa trebuie sa fie dupa ce ii scoti batul ala alb din centru. Daca ai sti cat ma chinui si nu reusesc mai niciodata sa il scot complet sa ramana cu gol la interior exact ca in poza… ma rog, nu fara sa ma ajut de lama unui cutit.
Ce băț? Că io habar n-am…
ala din continuarea cozii, frunzelor – poza
Stai să văd dacă înțeleg: așa trebuie să fie căpșunile, goale pe interior?
Da. Eu n-am vazut nici una careia sa-i fi scos batul ala din mijloc (pith in engleza, habar n-am cum ii zice in romana) si sa fie inca plina. Uneori iese usor daca tragi de codita… de cele mai multe ori insa nu. Stiu ca unii oameni nu il scot si mananca totul. Eu insa m-am obisnuit de cand eram mica sa il scot (si cautand poza aia am dat si peste o descriere a structurii capsunei in care am gasit, printre altele, ca ala chiar nu se mananca, se scoate si se arunca impreuna cu codita… pentru ca “it has almost no flavour” – link). E provocarea si satisfactia pe care o am cand reusesc sa-l scot, plus faptul ca nu imi place la gust, plus faptul ca eu am mancat mereu capsunele cu zahar. Si locul preferat de plasare a zaharului e in “caverna” din mijloc.
Păi eu doar am mușcat din ea, bățul era acolo…
offtopic: pune
word-wrap: break-word;
la comentarii ca sa nu ajunga linkurile mai lungi peste sidebar ca la comentariul #2 de mai sus.Solved for Chrome users 😉
Hmmm, ce pofta de capsuni am insa cand le vad in piata asa mari si stiu ca n-au niciun gust nu-mi vine sa cumpar 🙁 Poate o sa incerc unele macar asa de pofta.
Eh, gust aveau. Iar asta, sincer să fiu, mi se părea suspect. =))
Capsunile astea din piata is mari, au ceva gust dar dupa cum ziceai tu, sunt goale pe interior. Uneori ai senzatia ca is aerate, ca spuma.
Spre norocul meu, eu am capsuni in gradina, deci nu e nevoie sa merg sa imi cumpar de la piata 😀
Deh, ai muncit pentru ele, deci le meriți!
Cert este ca daca nici in fructe nu mai putem avea incredere….atunci ince mancaruri sa mai avem??
Cele injectabile. 😛
O capsuna banuiesc ca se injecteaza..in fund nu:))
Depinde de gustul fiecăruia… =))
fiindca cresc fortat?… ingrasaminte substante chimice la bunica la tara nu-s goale pe interior!
Nici la mătușă-mea.
Eu nu-l vad in poza. Ori l-ai scos odata cu codita, ori din prima muscatura. Chestia e ca asa trebuie sa fie capsuna.
Așa e ea de la natură? Din cauza florii sau de ce?
Nu stiu de ce, dar asa trebuie sa fie de la natura, ca in poza pe care ai pus-o. Explicatiile despre structura le-am gasit doar zilele astea pe net in timp ce cautam poze. Dar eu n-am vazut in viata mea capsuna sa arate altfel, indiferent de provenienta (gradina unor rude de la tara, piata, magazin de fructe, supermarket/ hipermarket). Am un obicei care pe ai mei ii enerveaza la culme: ma joc cu mancarea. Fac bucati si mananc separat chestii compuse (biscuiti sandwich, islere, ciocolata cu crema, napolitane, snitele, portocale). Si studiez fiecare bucata inainte sa o bag in gura incercand sa-mi imaginez cu ce animal sau obiect seamana. Capsunele cred ca am spus mai sus cum le mananc – bag zahar in gaura aia. Nu am intalnit una singura fara gaura.
Ma rog, chestia e ca m-am cam aprins. Ma enerveaza la culme mentalitatea de “numa’ romanesti/ de la mama/ tusa/ bunica is bune”/ “nimic nu mai e cum era inainte” – e exact aceeasi chestie cu a ridica in slavi perioada dinainte de ’89. Bune si rele exista oriunde si in orice perioada. Doar ca fiecare are tendinta de a ridica in slavi ce e al lui. Copiii din ziua de azi nu sunt monstri cu trei capete. Si nici batranii care regreta vremurile trecute. Sunt doar diferiti de noi. E gresit sa ne imaginam ca suntem mai buni decat ei din absolut toate punctele de vedere. La fiecare generatie exista plusuri si minusuri. Nici cei din alte tari nu sunt monstri cu trei capete. Nu exista o conspiratie mondiala impotriva Romaniei pentru ca noi suntem aia mai frumosi, mai destepti, mai harnici, etc. Serios, e absolut ridicol sa spui ca fructele din orice alta tara sunt facute in laborator, numai cele din Romania sunt naturale. Ca ale lor sunt din plastic, frumoase, dar fara gust, numai ale noastre sunt bune, din pacate saracele nu pot concura cu cele facute artificial. Bullshit! Stii ceva? La Braila, parintii tatalui stateau chiar in centrul orasului, dar la casa. Cu o curte mare, in care aveau plantate o multime de chestii. Stii ca mereu le culegeau pe cele mai frumoase, cele mai aratoase? Cele urate, patate ajungeau de cele mai multe ori la porcii vecinei de cealalta parte a strazii (mamaia si tataia nu aveau animale). Asa ca atunci cand iti vinde careva in piata niste fructe/ legume urate, in loc sa te bucuri ca iti vinde ceva bun si natural, poate ca ar fi cazul sa te gandesti ca iti vinde ceva ce el personal nu a considerat suficient de bun pentru consumul propriu. Si na, porcul grohaitor nu-i da bani pe ele. Cele mai bune pere pe care le-am mancat vreodata proveneau din Olanda. Foarte faine ca forma generala, desi coaja nu e perfecta, de obicei sunt pline de dungi maronii de la lovituri. Saptamana trecuta am mancat niste struguri din Brazilia. Buni. Nu cei mai buni struguri mancati vreodata, dar buni. Ah, daca tot am ajuns la struguri. Strugurii din curtea parintilor tatalui (ii tin minte perfect, desi n-am mancat foarte des din ei cand eram mica – via ori era plina cu animale, ori era stropita) aveau un interior foarte parfumat si bun la gust. Coaja insa era groaznic de groasa. Eu de multe ori o curatam (chestie care enerva la culme pe toata lumea). Sa o mananc si pe aia insemna sa imi dea lacrimile decat mestecam la ea. Nu stiu ce soi erau, stiu doar ca am mai dat dupa aia doar de doua ori (si doar dupa ce am venit in Bucuresti… sa fie oare ceva care creste doar prin SE tarii?) de soiul ala, cu parfumul ala, cu coaja aia groasa.
Cred că e vorba de soiul zis “ananas” – nu știu de ce și n-am idee care e denumirea oficială. Boabele sunt mari, rotunde, foarte negre, cu coaja groasă și interiorul foarte aromat și acum că ai zis, n-am văzut pe-aici. Cred că va trebui să fac o plimbare la sud de Miticărie toamna asta, mai ales că în via cu ananas erau câțiva butuci de tămâioși (îmi curg balele deja)…
Aveam la țară, da. Și nimeni nu știe de ce li se spune struguri ananas.
Da, da, da. Rupeam codița strugurilor și sugeam restul fructului, aruncând coaja… =)) Credeam că-s singurul care făcea de-astea.
Cu siguranta nu esti singurul. Si vara-mea face la fel. Si una din colegele din liceu.
😀 Oh, deci facem partid.
La căpșunile moi poți să scoți codița mai ușor și să rămână gaură în mijloc, cu condiția să fie culese recent. Dacă sunt moi și nu sunt proaspete, codița se rupe înainte s-o poți extrage de tot. Dacă sunt tari, codița e prinsă prea bine și dacă tragi mai tare se rupe în exterior. Asta am observat eu în timp, nu știu dacă am dreptate sau doar mi se pare – nu îmi plac cu zahăr (pentru că am impresia că zaharul poluează gustul de fruct) deci n-am stat să mă documentez.
Cred că până acum ai mâncat doar căpșuni foarte coapte dacă n-ai știut că e ceva destul de întâlnit, altfel nu se explică.
Din experienta proprie stiu asa:
– daca sunt moi, nu foarte proaspete, le fac terci intre degete incercand sa scot batul din mijloc;
– daca sunt prea tari, se rupe codita si batul ramane la interior si trebuie sa ma chinui cu o lama micuta de cutit;
Sa fi mancat doar capsune foarte coapte? Nu stiu ce sa zic. Nu sunt niste fructe pe care sa le fi consumat vreodata foarte des, in cantitati foarte mari. Dar… nu cred ca am primit vreodat chestii rele. Sunt 😳 singura la parinti asa ca mereu s-a practicat chestia cu ales ce-i mai bun, ales ce-mi place mie mai mult pentru mine. Si asta merge pana la eu intotdeauna primesc doar miezul din pepene, tati se grabeste sa curete orice urma de grasime de pe pieptul meu de pui si compenseaza cu carne fara grasime de la el, scobeste in felia lui de cozonac dupa stafide si mi le pune peste felia mea, daca vreau ou fiert de Paste mie imi fierb pe loc unul sa nu mananc din cele vopsite si fierte de cateva zile (n-o sa uit niciodata cat de urat a facut mama cand a vazut ca eu si vara-mea sparsesem si curatasem cateva zeci de oua rosii… si cat de fericita a fost sa afle ca de fapt le-am aruncat la caine). Cand am luat inainte de Paste capsune cu mama, le-am varsat in castron si eu mi le-am ales pe cele mai mari si rosii, iar restul au ramas pentru mama. Si dupa aia mama era suparata ca n-a cumparat ceva mai bun pentru mine. Ale mele au fost bune. Am incercat sa-i spun chestia asta, dar a crezut ca i-o zic doar ca sa n-o supar.
PS- Da, strugurii de care vorbesc sunt intr-adevar rotunzi si cu boabele foarte negre. Nu stiu ce sa zic de “mari” – mie mi se par medii acum, dupa ce am incercat atatea soiuri de struguri.
Am uitat să precizez, lui Robintel îi spuneam că probabil a mâncat doar căpșuni foarte coapte sau, și mai probabil, erau la fel ca astea numai că nu le-a dat importanță până acum.
Cât despre struguri, mi se par mari în comparație cu celelalte soiuri de struguri negri vândute de țărani. În comparație cu strugurii care se vând de obicei prin supermarket, ananasul ăsta e chiar mic.
Nu știam, sincer.
Dacă tot sunt offtopic rău de tot, cred că am găsit o poză cu ananasul ăsta, http://en.wikipedia.org/wiki/File:Gamay.jpg, cu mențiunea că dacă ștergi boabele sau le atingi, stratul deschis la culoare lasă loc pieliței negre, după cum se poate și observa la unele boabe din poză.
Da, da, aia sunt!
Asemenea struguri cresc pe toate gardurile la nici 30 de km de Petroșani, prin zona Comunei Pui și Țara Hațegului. Sunt cei mai comuni struguri de acolo. Într-adevăr sunt buni, dar au și o subspecie anume, de culoare roz, pe care am întâlnit-o mai rar, dar e mult mai delicioasă, având și coaja mai subțire 🙂
Strugurii ros sunt hibrizi între ananașii negri și cei verzi.
Din ăia roz se face zaibăr?
N-am idee, da’s absolut delicioși când sunt copți. Printre cei mai buni struguri pe care i-am mâncat vreodată…
Nasc… M-a luat pofta.
Eu nu știu din ce se face zaibărul și nici n-am băut până acum niciodată… 🙁
Da, da, da. Ăla e. 😀 Delicios.
Doamnelor și domnilor, unica și inegalabila TNH a spulberat misterul: Robintel are mâinile atât de mari și degetele atât de butucănoase încât nu are cum să scoată codițele de la căpșuni fără să le rupă. Acum, printr-o întâmplare ce avea o șansă la un milion să se producă, a separat plin de uimire și fără să vrea cele două părți. De-aia n-a știut până acum cum arată căpșunile pe interior.
Încă un caz elucidat, iar brigada Cold Case (formată doar din mine) vă urează un somn liniștit!
Cold Case? =)) Drăguț. Chestia este că eu o țin de codiță în fotografie. Sau poate n-am înțeles eu șirul discuției?!? Oricum, e prea tare analiza asta. Și misterul.
Esti cumva ruda cu Sherlock Holmes? =))