Când am fost în "mica excursie odihnitoare" (apropo, aşa de obosit eram că am slăbit 4 centimetri în talie) până la mama zborurilor am observat o treabă: pe marginea drumului era plin de pensiuni. Plin, nu aşa. Bine, nu în genul celor in Valea Prahovei, unde este scump terenul şi dintr-o pensiune ieşi în alta, nu, aici erau aerisite şi aveai loc să te simţi OK fără să te claustreze careva.

Am trucat şi o poză, ca să fie mai expresiv mesajul meu:

Pur şi simplu pe un segment lung de drum erau multe pensiuni, care mai de care mai interesantă. Vă spun sincer că eu când mă uit la ştiri cu Valea Prahovei în sus, Valea Prahovei în jos… mă apucă iritaţia şi nervii. Valea Prahovei nu este singura zonă montană frumoasă din ţară.

Ce mi-a plăcut:

• Oamenii locului sunt gospodari. Oraşele mici de pe traseu sunt sărace şi se vede asta, dar se mai vedea că oamenii aveau grijă să păstreze şi puţinul ce se face.
• Ţăranii arau cu boii. Da, cu boii. Vreau să spun că uitasem acest lucru. În satele din munte oamenii înjugă boii la căruţă sau la plug şi aşa îşi fac treaba. Să nu spun că aveau nişte (chestii rotiunde şi roşii a căroro denumire îmi scapă) să le fie de deochi. Foarte frumos. Şi nu, nu era nicio balegă pe drum.
• Multe pensiuni erau construite din foduri europene, în special prin programul SAPARD. Ba unii şi-au făcut şi nişte pârtii de ski pe acolo. Nu ştiu să spun dacă era localitate sau nu, dar erau câteva pensiuni într-o formaţiune locativă asemănătoare cu un sat şi aveau pârtii.
• Pensiunile erau curate şi bine organizate şi, cel mai important, fără improvizaţii.
• Aveau o arhitectură relativ compactă, spre deosebire de alte zone unde fiecare construieşte după cum îl taie capul. Şi, foarte impornant, nu arătau nici a vile şi nici a blocuri.
• Staţiunile turistice erau îngrijite. Oamenii îşi construiseră garduri la fel, aveau curţile decorate cu te miri ce minuni, de la căruţe la ulcioare cu flori.
• Dar cel mai mult mi-a plăcut atmosfera. La una dintre pensiuni (şi aveam de unde alege) am oprit să bem o cafea, că eu înnebuneam de somn. Nici n-am ieşit bine din maşină că ospătarul era lângă noi, serviabil şi OK, cum mai rar am văzut. Probabil că pensiunea era a tatălui lui (era un puştan pe la vreo 20 de ani, un tip OK) şi vroia să facă bani. Să mai spun despre tip. Am băut o cafea (eu) şi un nectar (Florian, şoferul), în total 9 lei. Scot o bancnotă de 50 să-i plătesc la om. Nu avea să dea rest (mi-a arătat, plus că era pustiu în extrasezon). Mă uit eu de mărunt şi văd că aveam vreo 7 lei. Îmi zice:

– Lăsaţi, e bine şi aşa.

– Nu, nu e bine. Ia să vedem să ne mai uităm şi să rezolvăm corect.

Zâmbeşte. Mai avea şi şoferul vreo 3 lei rătăciţi prin maşină şi i-am plătit la om. Sper că înţelegeţi nuanţa: nu era pe jecmăneală şi alte asemenea chestii tradiţionale balcanice.

O cafea la şosea:

Ce nu mi-a plăcut:

• Linie telefonică era, de la Romtelecom. Dar nu se gândise nimeni să pună şi un POS pentru carduri, ceea ce este păcat. Adică trebuie să-i oferi omului orice mijloc decent de plată, ca să îi iei banii.
• Ministerul Turismului nu a montat nişte panouri de genul:

– Bă vită, eşti aici. Poţi vizita asta şi asta şi asta şi adio, la revedere şi la gară. Hai, marcă banul şi pa.

Astea se pun pe marginea drumului, etc. Nu a făcut-o. Putea, măcar, să tipărească nişte pliante cu informaţii turistice, că deh, o oprire duce la alta şi aşa se lasă banul în zonă. Nu, aici se vede că statul nu are nicio treabă cu turismul şi singurii care se ocupă de asta sunt oamenii.

Dacă mai ştiţi şi voi zone frumoase pe unde n-a călcat pas de Udrea şi care merită vizitate spuneţi şi voi, că nu se ştie niciodată pe unde ne poartă drumurile… Dacă aveţi şi imagini cu atât mai bine, e liber la link-uri.