Cum mă văd alții, faza pe Spring SuperBlog 2014
După cum, probabil, știți, am fost partener al Spring SuperBlog 2014 și, laolaltă cu acest privilegiu, în acest weekend am avut sarcina de a nota, alături de alți super-parteneri de-ai SuperBlogului, articolele din ultima probă a concursului. Acolo, am avut plăcerea de a constata că mi s-au făcut câteva descrieri absolut nebune de către super-concurenți. Din păcate, cât timp am făcut notarea, nu mi-a dat prin cap să trec separat descrierile primite, așa că pe seară, aseară, m-am apucat să răsfoiesc în grabă articolele probei, din care am spicuit câteva descrieri:
Un soi de Robin Hood visam că sunt şi trează
Ce mă luptam cu 13 sponsori, deh… mă credeam vitează
La umbra unui sfarsit de 2011 victorios se odihneste un Robintel cu o cautatura ceva mai blanda decat a precedentului partener.
Trec la Robinţel… sau Robintel… Molnar… Dolofănel… barba mijită… ochelar… Ochelari, adică… Poate e o prezenţă prea… voinică? Cu aer, cumva, prea intelectual? Nu ştiu… Nu mă las dus de val!
Robinţel zâmbeşte falnic,
Ştrengăreşte, nu obraznic.
Chicoteşte, se amuză
Parcă-i pui de buburuză.
Robin Molnar, super eroul cu gadgeturile si cu inovatiile de ultima generatie. Paradoxal, desi este acest “gadget man” al grupului, cea mai buna arma a sa impotriva prostiei este logica. Spre disperarea Simonei Burutonciu care, paradoxal, se considera de neinvins. Si nu cunoaste sensul cuvantului “paradoxal”.
Robin Molnar (caruia m-as oferi sa-i tin de urat in locul acela singuratic al inteligentei).
M-am înhăitat rapid cu alți nătărăi de teapa mea, ținându-mă tot timpul de pișicherii și caraghioslâcuri de toată jena. Și-a durat distracția noastră numai un pic, după care Robintel, ăl dintre cei mai vechi cârmuitori ai SuperBlogului, ne-a tras de urechi până pe băncile școlii.
-Superbloggeri scot din voi, nu alta! ne amenință el.
[…]
Toți am primit coronițe de superbloggeri la final de an școlar, iar Robintel a zâmbit larg văzându-ne așa dichisiți, încoronați cum eram.
-Ca niște crai și crăiese! exclamă el.
Dar nu puteam rătăci singuri, lipsiți de apărare pe drumurile afundate în beznă și ninsoare, așa că l-am convins pe Robințel, acel Robin Hood al vremurilor noastre, să ne apere cu săgețile corectitudinii. Puteam fi oricând infectați cu virusul agramatismului, aveam mare nevoie de protecția lui!
Mândru din fire, dar timid şi delicat, canarul auriu, nu numai că-mi cântă orice partitură, dar e rezistent nevoie mare şi poate duce zilnic o greutate egală cu mărimea sa.
Nu sunt așa de rău pe cât par. Sau sunt?
Pacat ca mi-ai dat doar 85. Stiam eu de ce nu trebuie sa ma simt asa viteaza… :)))
La mine, 85 a fost o notă chiar bună, după părerea mea.
Desigur, nu am punctat în mod deosebit referințele la mine, așa că 85 a fost nota pe care am găsit de cuviință să ți-o ofer pentru probă.
tare fratemio.. mi-a placut poezia cu buburuza :))))
Mulţumesc pentru nota maximă 😀 Am încercat să-ţi mulţumesc şi pe facebook, mesajul meu s-a dus în inbox 🙂
Mulţumesc încă o dată pentru aprecieri!
Multumesc pentru cele 99 de puncte! Si pentru aprecieri, totodata! 🙂
Meritul este în exclusivitate al Dvs.