Acest website are nevoie să folosească cookies, care sunt niște fișiere text de mici dimensiuni ce conțin referințe specifice, dar nu explicite, stocate pe computerul voastru, astfel încât, de exemplu, atunci când lăsați un comentariu, datele din formular să se salveze, dar nu numai.
Fără acces la cookies, aceste date nu se vor salva.
Pentru a afla mai multe despre cum folosim informațiile și despre dreptul vostru asupra datelor voastre, vă rugăm să consultați pagina Politica de Confidențialitate.
Puteți modifica accesul la aceste cookies accesând taburile din stânga.
Pentru că:
1. Sunt mai multe restaurante decât spitale.
2. Restaurantul e tot timpul presat să te facă să revii, dar spitalul nu are grija asta – la spital trebuie să mergi oricum (dacă nu vrei să mori tânăr).
P.S. Știu că nu sunt 400, dar habar n-am ce să mai scriu.
😀 E bun așa, apreciez, oricum, gestul.
Probabil aş putea răspunde mult mai lung. Din păcate răspunsul este foarte scurt.
Pentru că statul român este cel mai prost patron de firmă, cel mai prost manager.
Mai există diferenţe.
Cum zicea şi TNH, la restaurant umbli mai des decât la spital;
deci, la restaurant dai şpagă mai des decât la spital, iar ospătarul te ţine minte şi este mai atent. Patronul va începe să te cunoscă, faci consumaţie, îi aduci banuţi în buzunar, te tratează mai bine.
La spital? Ce să zici? Meri de durere şi dai şpaga de nevoie ca să fi sănătos. Doctorul îşi ia kentanu, asistenta ciocolata. “Muncă de stat”.
Na că m-am întins şi am depăşit caracterele.
Just, just. Cât despre faptul că ai depășit caracterele, nu-i bai. 😀
[paranteza, nu intra la numaratoare (nu ca as avea probleme cu a trece de un numar minim de caractere 😛 ): n-am putut sa intru pe blog aseara 😕 ]
Inainte de orice altceva, nu prea am calcat la viata mea nici prin restaurante si nici prin spitale. Sunt foarte pretentioasa la capitolul mancare si daca ajung intr-un restaurant sunt destul de mari sansele sa nu aiba absolut nimic care sa-mi placa. Si, din fericire (!!!), nu prea stiu sa ma fi apucat vreodata din senin dureri de ceva (se exclud situatiile in care mi s-a facut greata dupa ce luasem ceva la bord, situatiile in care m-am lovit, m-am zgariat, mi-au facut incaltarile bataturi).
Insa eu personal am ajuns la concluzia ca e gresit sa pleci la spital cu ideea ca nu vei fi tratat bine.
Pana sa patesc minunea cu aripa acum aproape trei ani, eu nu petrecusem nici o noapte in spital. Nici macar nu mai ajunsesem intr-un spital pentru o problema reala din clasa intai (adica decembrie ’90, cand mi-am spart nasul pe gheata). In rest am trecut prin spital doar pentru analize inainte de admitere liceu/ facultate, angajare, plus o sperietura in urma unei trante. Dar auzisem multe povesti urate, asa ca in momentul in care am ajuns acolo aveam o atitudine de genul “I don’t trust you creeps, you’re all the same…” Asa ca am avut o mare surpriza – oamenii aia s-au purtat frumos cu mine, chiar daca la inceput eu am fost… aaa, neprietenoasa e putin zis… Chestie care m-a facut sa-mi ajustez atitudinea…
Imi dau seama ca nu ar fi avut nici un motiv sa nu se poarte frumos cu mine. Cred ca am mai spus-o – ambalajul conteaza! Prin ambalaj inteleg cum arata o persoana, cum e imbracata, cum miroase, cum vorbeste – tot ce se observa imediat. Chiar daca in noaptea aia la spital eu am ajuns cu pamant, iarba si frunze in cap si pe haine, cu pantalonii rupti, transpirata… totusi nu plecasem de acasa nespalata, era evident ca ajunsesem acolo in urma unui incident destul de urat si nu pentru ca nu aveam ce face acasa, chiar eram intr-o stare demna de mila si, oricat de neprietenoasa as fi fost, nu mi-am lasat la o parte manierele (“va rog”/ “multumesc”) cand le-am cerut una sau alta.
Si chestia asta e valabila oriunde m-as duce, nu e vorba doar de spital. Dupa cum spuneam, n-am prea calcat eu prin spitale, dar am auzit multi oameni plangandu-se de felul in care sunt tratati prin multe alte locuri, la ghiseu la banca sau la gara, etc… mie nu prea mi s-a intamplat sa se poarte lumea urat cu mine.
Sunt total de acord cu tine. Mie, de exemplu, mi-a plăcut în spital. =))
Legat de blog: sistemul de operare a fost compromis și a trebuit reinstalat serverul.
Aaa… mie nu mi-a placut in spital, sincer. Ca mi-au devenit simpatici oamenii care s-au ocupat de mine e alta chestie (era sa scriu “mi-au intrat pe sub piele”… but I guess that was obvious given that I underwent surgery 😆 ).
Înseamnă că eu sunt mai ciudat.
Ana are dreptate, contează și cum te prezinți în lume. Eu n-am niciodată probleme, cu excepția șoferilor de pe transportul în comun cărora le fac observație să nu mai vorbească la telefon în timp ce conduc.
P.S. Oare de ce am impresia că ideea articolului a plecat de la comentariul tău http://www.robintel.ro/blog/frumos/casa-austria-timisoara/#comment-32786 și de la guest post-ul de aici http://www.robintel.ro/blog/primite/deci-se-poate-chiar-si-in-romania/? (Știu, mi-am ratat cariera, trebuia să fiu detectiv de investigații…)
Ce perspicacă ești 😛
Recunoaște că ne-a ginit! =))
Da, trebuia să te faci detectiv. =))
În România ești mai bine tratat la restaurant decât la spital.
La restaurant am fost de putine ori. Cred ca pot numara pe degete. Dar nu ma plang de servire. A fost ok.
Cat despre spitale ce sa zic. Nu am fost internata niciodata. Dar lucrez intr-unul. Si ma gandesc la o chestie. Cand am fost bolnava, m-am dus(chestia e ca mergeam pe sectie sa ma vada nu la cabinetul lui, si cred ca asta nu i-a convenit) la un anumit doctor(despre care aveam o parere buna) m-a tot amanat 3 luni si in acest timp imi tot dadea retete cu tot felul de medicamente noi si scumpe. Dupa care m-am enervat si m-am dus la o doctorita super de treaba(dar am preferat sa ma duc sa ma vada la cabinetul particular). Am vorbit cu doamnele de la laborator si mi-au spus ca asa fac doctorii. Daca nu le dai ceva spaga te tot amana. Ma gandesc ca daca mie mi-a facut treaba asta (ca stia ca lucrez in spital), ce face cu ceilalti pacienti! Sunt si exceptii. Sunt si doctori/doctorite sau asistenti/asistente care sunt ok si amabili. In orice caz nu se poate compara un restaurant(unde mergi sa mananci) cu un spital (unde mergi de nevoie). Cei de la restaurant te trateaza mai bine pentru ca au interesul sa-ti ia banii si sa mai revii si alta data. Cei de la spital nu ar vrea ca tu sa mai revii(vor sa te faci bine).
Io credeam că în România tratamentul politicos este în funcție de cotizație.