În România nu se produce suficient. Nici bunuri, nici servicii, ceea  ce face ca, pe întreg lanțul economic, prețurile să fie relativ mari. Pe de-o altă parte, însă, nu toată lumea are nevoie să lucreze în producție, gen să producă ceva finit, orice, astfel că alții au nevoie de servicii,

Piața serviciilor din România este, în continuare și din păcate, prea puțin dezvoltată, deși un procent sănătos din populație lucrează în acest domeniu. Pur și simplu, este loc de mai mult și de mai bine, iar în ceea ce privește serviciile oferite în mediul rural stăm de la prost, la foarte prost.

Și vreau să vin cu un exemplu simplu de serviciu care se poate oferi și la țară, chiar dacă preponderent sezonier: manichiura. Sunt stupefiat de faptul că nu se oferă acest simplu serviciu și la țară, mai ales ținând cont de specificul cultural național în materie de frumusețe feminină rurală (vedeți ce elegant m-am exprimat?).

Eu mă gândesc așa: dacă aș sta la țară, aș avea de ales între a face bani doar din agricultură, ceea ce este cam greu, sau dacă aș face și altceva pe lângă, eventual doar altceva. Și tot la manichiură vreau să ajung, că este simplu de făcut și se poate materializa oriunde, chiar și-n cel mai rupt de lume cătun.

De exemplu, vara este sezonul de nunți, Toată lumea merge la nunți, inclusiv fetele și femeile de la țară merg la nunți, dar au o problemă, că lucrând toată ziua prin gospodărie, nu se simt confortabil cu unghiile lor (sau cu alte aspecte fiziologice, în fine), dar n-au unde să rezolve ceea ce ele percep ca fiind o problemă (mie nu mi se pare c-ar fi dar, participând la nunți și alte cumetrii de sezon, am auzit discuțiile și înțeleg că eu sunt mai dus cu pluta), că la oraș fie este prea scump, fie programarea se face prea departe în timp.

Mă rog, motivele pentru care, venind de la țară la oraș, doamnele nu pot avea acces la serviciile necesare ar fi multe și diverse, și de asta nu înțeleg de ce nu se practică mai des și la țară, pentru că nevoie cu siguranță este, oportunități cu siguranță sunt, materiale se găsesc, iar cursuri de manichiură se fac des și peste tot. Iar eu, dacă aș fi o damă care locuiește în mediul rural, aș face-o și pe asta, ca să fac un ban în plus, fără să-mi rup cocoașa pe câmp.

Sau aș face troc de muncă, de genul vii la mine la manichiură să te fac, dar la toamnă vii la culesul viei. Sau la prășit. Sau la alte lucrări agricole. Serviciu contra serviciu, cum ar veni, și toată lumea ar beneficia.

De asta zic, avem nevoie de o diversificare serioasă a serviciilor oferite în zona rurală, cum avem nevoie de o diversificare a serviciilor oferite în toată economia României, și nu putem exclude acea jumătate din populație care locuiește la țară decât, eventual, dacă nu vrem să facem bani…

Ca atare, cred că și la țară se va trăi la fel de comod ca la oraș doar atunci când și în mediul rural va fi acces la aceleași servicii ca în mediul urban, iar internetul poate ajuta la promovarea drepturilor și intereselor femeii. Deci, ce să ne mulțumim doar cu atât, cu promovarea, când putem ajuta femeile să devină mult mai independente financiar, ceea ce creează o anume bunăstare durabilă, atât pentru mame cât și pentru copii?

În fine, eu văd doar avantaje din practicarea profesiilor liberale inclusiv în mediul rural. Sunt, s-ar putea spune, prea optimist?