Zilele trecute, SUA a amenințat Regatul Unit să nu iasă din UE, spunând că UK reprezintă interesele SUA în UE și că n-ar fi bine să piardă acest avantaj.

De fapt, problema este mai complexă: UK (Regatul Unit) este un imperiu – întrucât Commonwealth-ul este un imperiu economic, politic și cvasi-militar – iar UK-ul, având experiența seculară a imperialismului – s-a gândit inițial că, având propriul său imperiu din care să sugă, n-ar fi rău să se alipească unui al doilea imperiu economic, UE, ca să sugă și de pe el.

Inscripția: * In God we trust * (Credem în Dumnezeu), cu simboluri britanice și americane, semn al uniunii cultural-religioase dintre cele două națiuni. (http://www.robintel.ro/monumente-din-irlanda-de-nord/)

Mă rog, poziția UK este oarecum ingrată, trebuie să înțelegem, întrucât are de respectat dorința SUA, din toate motivele istorice și prezenta. Astfel, cred că se cade să facem o paralelă între relația SUA – UK ca între relația dintre Imperiul Roman de Apus și Imperiul Roman de Răsărit.

Dar, cum UK este el însuși un imperiu – Commonwealth – înțelegem că Londra se află la intersecția intereselor și diferendelor dintre trei imperii, ceea ce explică delicatețea situației și poziția sa vizavi de UE.

UE, fiind o entitate mai modernă și cu principii mai egalitare – pe plan internațional – decât celelalte două „imperii”, este firesc că satisface cel mai puțin așteptările imperiului, întrucât nu UK este centrul Uniunii, ci cetățeanul european ordinar majoritar ne-britanic.

E de înțeles, deci, lipsa de satisfacție a UK-ului vizavi de UE.

http://www.robintel.ro/monumente-din-irlanda-de-nord/

Însă tot circul acesta public cu ieșiri din UE și amenințări este fără rost, este doar ceva de fațadă pentru cetățenii Regatului, întrucât cifrele economice vorbesc dela sine: UK produce cele mai scumpe produse din UE și unele dintre cele mai scumpe din lume – din cauza valorii ridicate a lirei sterline – astfel încât nu sunt prea mari piețele unde scumpetele alea să se vândă.

Deci, dacă UK ar ieși din UE, probabil că pe termen scurt efectele ar fi insesizabile, pentru că economia US, UK și Commonwealth ar prelua o parte din șoc. Dar, pe termen lung, pierzând încet o piață imensă – UE – nu cred că le va fi bine.

Sigur, nu sunt un analist economic. Dar întreb: câți dintre voi și-ar cumpăra un pachet de biscuiți englezești la minim douăzeci și cinci de lei, când un produs nemțesc la aceeași calitate este cam doisprezece lei?