Pe măsură ce Wikileaks aduce la cunoștința publicului informații din ce în ce mai relevante (eu aștept după corespondența diplomatică rusească), cred că va exista tot mai pregnant riscul ca unele țări din Uniunea Europeană să dorească să ia măsuri punitive sau corective la adresa unor țări care au comis varii forme de agresiune asupra lor.

De exemplu, recent au ieșit la iveală câteva forme de agresiune americană la adresa statelor din Uniunea Europeană, cel mai proaspăt exemplu fiind războiul economic dus de SUA împotriva Franței, pe motiv că aceasta s-ar opune organismelor modificate genetic, în timp ce Spania a sucombat sub presiunea politică americană.

Mă rog, lista este mai lungă și n-aș vrea să mă abat de la subiect. Iar subiectul este că, la un moment dat, pentru a corija aceste atitudini greșite, s-ar putea ca Uniunea Europeană să fie scutul sub care aceste state și-ar putea organiza defensiva comună, impunând un embargou unilateral asupra bunurilor și serviciilor țărilor ostile, de exemplu SUA.

Vă dați seama, UE este cea mai mare entitate economică din lume și, oricât de greu ne-ar fi nouă fără importurile din țările supuse embargoului, cei aflații în colimator și-ar vedea economia sublimată peste noapte, lucru nu tocmai plăcut.

Desigur, acest scenariu apocaliptic, fiindcă pentru economia mondială repercursiunile unei astfel de acțiuni ar fi incalculabile, este unul fictiv, întrucât țările uniunii europene nu sunt atât de unite în interesele comune politic declarate încât să formeze un front comun atât de puternic.

Și totuși, câteva beneficii social – politice ar fi. Dar știm care?