Șpaga ospătarului român

[Guest post de Mihai Todor] De când am ajuns pe plaiurile Olteniei Munteniei, taman în buricu’ târgului, București, am avut ocazia de a mă ospăta pe la diverse restaurante, care mai de care mai selecte (cu livrare la cămin domiciliu), ocazie care m-a învățat ce-i aia șpaga:

Mă Mișule, lasă-i și tu acolo câțiva lei, ca să nu te pomenești la comanda următoare că îți aduce și niște flegmuțe pe pizza, din partea casei.

Din acel moment am rămas veșnic traumatizat, deoarece, eu, inginer fiind, nu pot lucra cu valori de astea ambigue (câțiva lei), deci trebuia să folosesc o metodă deterministă pentru a afla ce sumă trebuie să las șpagă. Analizând statistic, am ajuns la valoarea de 10%, care reprezintă cheia mâncării igienice în România: nu vrei să ai parte de flegmuțe, scoți din buzunar cât scrie pe notă + 10%.

Dar totuși nu m-am împăcat cu gândul că acest obicei s-a născut doar din dorința românilor de a beneficia de mâncare fără adaosuri de contaminanți organici. Astfel, am aflat că șpaga își are originile prin restaurantele din Europa de vest, unde clienții obișnuiesc să lase o oarecare sumă în plus față de cea trecută pe notă, în cazul în care le-a plăcut mâncarea și felul în care au fost serviți. Deci, practic, această “șpagă” ar trebui să reprezinte aprecierea ta față de mâncare și de munca ospătarului (care, la rândul său, ar trebui să o împartă cu bucătarul) și crește direct proporțional cu nivelul satisfacției. Probabil există și o metodă de a determina cantitativ satisfacția, ca să știe și inginerii cât să lase șpagă.

Revenind pe meleagurile noastre, într-o zi oarecare de sâmbătă am fost să mănânc la City Grill pentru că nu știu să gătesc. Cum doamna ospătăriță nu a înțeles prea bine comanda mea mi-a adus “tigaie de pui” (de ce dracu’ îi zice așa, n-am să înțeleg) în loc de grătar de piept de pui. Când a aterizat la mine la masă cu minunăția puternic mirositoare a usturoi, evident, am protestat. Și-a cerut scuze și a dat vina pe mine, că deh, eram cam adormit și nu i-am spus suficient de clar ce doresc… Eu mă uitam la ea ca vițelu’ la poarta nouă, așteptând să tacă și să schimbe urgent conținutul farfuriei, ca în orice local civilizat, care-și scoate profitul pe baza numărului clienților. Ei bine, m-am trezit la realitatea românească și am observat că acest lucru nu s-a întâmplat iar eu, neavând chef de scandal, am acceptat respectiva mâncare. După ce am terminat de mâncat (cu jumate de gură, că nu prea mi-a plăcut), am cerut nota și am plătit folosind cardul, special ca să nu îi las nici o șpagă.

Concluzii:

  • probabil respectiva ospătăriță ar fi fost obligată de șeful ei să plătească acea porție, dacă insistam să mi-o schimbe;
  • în România nu prea îți arde să faci scandal la un restaurant, că data următoare cine știe ce adaosuri nefaste vei primi în mâncare;
  • deși nu mi-a plăcut respectiva mâncare și atitudinea ospătăriței a lăsat de dorit, un instinct îmi spunea că totuși ar trebui să las șpagă, dacă nu vreau să am surprize neplăcute data următoare când mă voi duce să mănânc la ei.

Și totuși mă mai roade o chestie: ce i-a determinat pe medicii din România, oameni cu mulți ani de studii, să ajungă sub nivelul unor ospătari cu 4 clase? Poate în alt articol…

20 Comentarii

  1. Robin Molnar 26 iunie 2011 la 01:57 - Raspunde

    Pfuai, nici nu știu de unde să încep, atât de grețoasă mi se pare partea cu flegmițele. Apoi, nu mâncam ce n-am comandat și chemam OPC-ul. Sincer, io am făcut scandal și la un fast food, nu mai rețin exact de ce. De banii mei nu accept să mi se dea țeapă.

    Iar ca să-ți răspund: – Unii medici s-au coborât sub un nivel minim, atât din cauză că banul schimbă sistemul de valori, cât și pentru că educația și bunul simț nu sunt strict legate.

  2. Adelina 26 iunie 2011 la 03:29 - Raspunde

    Chiar azi am fost la un restaurant (cica) si nu mi-a placut nici servirea (am asteptat 20 de min pana sa vina cineva sa ne ia comanda, plus alte 30 pana a venit comanda) iar mancarea n-a fost cine stie ce iar la sfarsit nota de plata cam umflata = am platit exact cat a fost nota de plata, nimic in plus si pe acolo nu mai calc sigur.

    • Robin Molnar 26 iunie 2011 la 10:08 - Raspunde

      Io nu tolerez și nici nu plătesc note greșite. 🙂

  3. Ana 26 iunie 2011 la 06:09 - Raspunde

    Atat referitor la intamplare cat si la intrebarea de pe final: ii ai cum ii cresti. Trebuia sa faci scandal si sa pleci. Fara sa platesti nimic. Si fara sa iti faci probleme pentru data viitoare. Pentru simplul motiv ca n-ar mai fi trebuit sa existe o data viitoare.

    Stii, in momentul in care ti se tolereaza o greseala, creste probabilitatea sa iti pese mai putin cand o comiti a doua oara… pentru ca stii ca ai scapat prima data.

    Si poate ca ar trebui vazut si cum arata clientul tipic al restaurantele/ pacientul tipic (pentru ca sincer, eu pe unii asa i-as “orna” cu un topor fix in mijlocul capului). Am o terasa la parterul blocului. Trec pe acolo de fiecare data cand ma duc spre/ vin de la metrou. Mereu mi-e groaza ca o sa se ia de mine vreunul din cretinii trantiti in scaunele de acolo. Si daca ma gandesc la zilele petrecute in spital… in afara de o doamna, nu am amintiri placute despre fauna internata acolo. De ce? Pai hai sa vedem… Persoane care puteau de parca nu se mai spalasera din paleolitic. Persoane care fumau in spital, chit ca erau hartii de A4 cu fumatul interzis pe toti peretii. Da, am vazut si medici fumand. Afara! Doamna de care ziceam mai devreme era fumatoare si a fumat cat a fost internata. Stiu chestia asta pentru ca am auzit cand i-a spus anestezistului, ca eu n-am vazut-o sa fumeze inauntru. Ah, si problema ei era la genunchi, deci nu ii era foarte usor sa se deplaseze. Sa nu uitam nici de baba care avea impresia ca stie ea mai bine ce trebuie sa ii dea, iar asistenta care a incercat sa-i explice de ce nu ar fi bine sa-i dea medicamentul respectiv s-a trezit binecuvantata cu “vaca” si alte epitete dragute.

    Si acum hai sa privim problema in felul urmator: medicul ala cu multi ani de studii are de-a face zilnic cu vreo zece nespalati nesimtiti, care au impresia ca stiu ei mai bine ce problema au si cum trebuie tratata si ca medicul nu trebuie sa aiba o parere proprie pentru simplul fapt ca i s-a indesat o bancnota in buzunar. Dragut, nu?

    • Robin Molnar 26 iunie 2011 la 10:09 - Raspunde

      Foarte bine zis, da, mai ales partea aia:

      medicul ala cu multi ani de studii are de-a face zilnic cu vreo zece nespalati nesimtiti, care au impresia ca stiu ei mai bine ce problema au si cum trebuie tratata si ca medicul nu trebuie sa aiba o parere proprie

    • Mihai Todor 26 iunie 2011 la 13:54 - Raspunde

      Păi eu nu pot decât să îți dau dreptate, DAR, oricât de mare ar fi Bucureștiul, din păcate, sunt atât de puține localuri decente în care poți mânca, fără să trebuiască să schimb 2 metrouri și 3 autobuze… Desigur, într-o altă țară, unde standardele ar fi ceva mai ridicate, mi-aș permite să nu mai calc niciodată printr-un local unde am fost tratat astfel, dar, aici, cele mai “bune” alternative ar fi prin centru, unde aș lăsa o căruță de bani sau prin Regie, unde risc să mănânc bucățele de câine la grătar. De asemenea, aș fi curios și chiar surprins să aflu că în București există vreun local unde nu aș fi pățit așa ceva, deoarece sunt aproape sigur că și la un restaurant “de lux” aș avea toate șansele să dau de o asemenea atitudine.

      Legat de medici, după cum ziceam, asta e cu totul altă poveste, dar eu sunt de părere că în momentul în care amenzile pentru fumat s-ar practica și nespălații ar fi invitați frumos (sau urât) la duș (pentru că fiecare spital ar trebui să dispună de așa ceva), condițiile ar deveni ceva mai bune. De asemenea, atâta timp cât acești medici acceptă respectiva șpagă, păi nu au decât să îi consulte pe toți nespălații și să tacă din gură când le spune pacientul ce pastile vrea să primească. Nu mi se pare normal să accepți bani de la un om care își bate joc de tine și de profesia ta. Ok, tu ai avut baftă și ai dat de unii care te-au tratat bine, fără să îți ceară nimic în schimb și mă bucur, dar eu cred că ai avut mult noroc, în condițiile în care peste tot apar povești horror despre spitale și medici.

      Nu am să înțeleg de ce românii au impresia că, totuși, ai de unde alege, când, de fapt, nu prea ai.

      • Ana 26 iunie 2011 la 18:24 - Raspunde

        Nu stiu ce sa zic. Nu stiu care sunt preturile prin centru, nu stiu ce iepuri latratori se servesc prin Regie. Pentru ca nu mananc in oras. Ma rog, nimic altceva in afara de inghetata, covrigi, ceai, cioclata calda, lichior. Si nici macar astea des. Nici eu nu stiu sa gatesc si nici nu imi place. Dar mancarea aia pe care nu ma pricep eu s-o gatesc imi place mai mult decat orice chestie sofisticata s-ar servi pe la vreun restaurant. Poate ca-s norocoasa ca nu-mi plac decat chestiile fenomenal de simple pentru care nu-mi trebuie talent, timp si nervi.

        Concerning the other issue. Aia din salonul de langa au fost invitati de cateva ori sa stinga tigarile, sa coboare volumul si au fost intrebati daca stiu ce-i aia igiena. S-au conformat pe moment si au incetat cu tigarile si scandalul, au injurat-o pe la spate pe asistenta… dupa jumatate de ora fumau iar si volumul se dusese din nou in sus. Dusurile din partile renovate ale spitalului erau ok, puteau fi folosite, singura chestie aiurea era aerisirea… inexistenta, mie mi s-a facut rau de doua ori de la aburi. Cu cele din partile nerenovate n-am facut cunostinta. Ideea e ca atat cat nu eram acoperita de bandaje eu am putut sa ma spal, deci ar cam trebuit sa poata si altii… daca si-ar fi dorit asta. Da’ pe unii nu-i civilizezi decat cu tigaia (folosita in maniera Tom & Jerry… sau, mai recent, Tangled).

  4. Yamasha 26 iunie 2011 la 10:21 - Raspunde

    Am cativa prieteni care lucreaza prin carciuma si am tot discutat subiectul, pareri pro contra si din partea mea si din partea lor..
    Personal am ajuns la concluzia ca e bine sa dai spaga ospatarului atat timp cat ti-a placut cum a servit, dupa cum s-a pus la dispozitia ta…

    • Robin Molnar 26 iunie 2011 la 10:55 - Raspunde

      Eu las întotdeauna ciubuc, atunci când sunt mulțumit de servire.

  5. Simo 26 iunie 2011 la 12:40 - Raspunde

    Cei mai nesimtiti mi se par taximetristii din Bucuresti. Daca a costat cursa 16 lei si le dai 20, inainte sa spui tu cat vrei sa iti dea rest, ei iti spun “Multumesc. La revedere!”, ceva de genul gata, si-au oprit ei ciubucul, ii doare undeva de cat crezi tu ca ar trebui sa fie ciubucul, ca au ascultat manele, ca au fumat fara sa te intrebe macar de complezenta “Va deranjeaza?”

    • Mihai Todor 26 iunie 2011 la 13:55 - Raspunde

      Asta e deja o poveste clasică… Niciodată să nu te urci în taxi fără să ai bani mărunți 😀

    • Robin Molnar 27 iunie 2011 la 11:28 - Raspunde

      Eu le-aș cere restul, dacă aș vedea că sunt nesimțiți.

  6. Molnar Bianca-Andreea 27 iunie 2011 la 07:04 - Raspunde

    De-asta nu mananc la restaurante sau fast-food-uri. Dar daca mi s-ar fi intamplat mie eu una ma ridicam si plecam(binenteles dupa ce ii spuneam cateva).

    • Mihai Todor 27 iunie 2011 la 12:46 - Raspunde

      Nu e fast food. Eu, de obicei, îmi iau un meniu care constă în ciorbă de văcuță (care e foarte bună) și piept de pui la grătar cu piure și salată de roșii. Mi se pare mult mai OK decât la KFC, de exemplu…

      @Alexa: Porții mici au doar în francizele din Carrefour și mall-uri. La restaurantul de pe Titulescu (aproape de Victoriei), după ce mănânci un meniu de 20 de lei (față de 18 lei la francize), similar cu cel de sus, abia te mai ridici de la masă. Porțiile sunt cu cel puțin o treime mai mari. Nu prea știu alte localuri unde să mănânc asemenea mâncare, la fel de bine gătită, la prețuri similare.

      În acest caz, eu m-am plâns doar de felul în care am fost servit la City Grill-ul din Carrefour Orhideea. Chiar am rămas surprins, dat fiind faptul că, de obicei, îs amabili. În fine… Probabil ăsta e maximul care se poate la noi, cu prețuri medii.

      • Molnar Bianca-Andreea 27 iunie 2011 la 13:45 - Raspunde

        Nu mai bine inveti sa gatesti??

        • Mihai Todor 27 iunie 2011 la 15:55 - Raspunde

          Nu chiar, pentru ca in timpul pe care il pierd gatind, pot lucra / citi ceva care mi-ar aduce macar banii care ii arunc zilnic pe mancare. Prefer sa nu-mi pierd vremea cu asemenea activitati 😀

    • Robin Molnar 27 iunie 2011 la 22:10 - Raspunde

      Așa, așa, se vede sângele războinic. =))

  7. Alexa 27 iunie 2011 la 10:44 - Raspunde

    La City Grill am mancat deosebit de prost.Portiile mici, scumpe, ce sa zic pur si simpu nu e buna mancarea si mai stai pana aduce comanda ….. mori de foame de 3 ori.Ultima data nu am lasat in plus nici si s au uitat tare urat…asta e…asa servicii asa plata

  8. iulian 27 iunie 2011 la 15:18 - Raspunde

    In momentul de fata stau in regie…sunt foarte multi studenti care se vaita ca nu au bani dar zilnic mananca la terase si puburi…cat despre spagi nu vorbesc….un ospatar sau un livrator de pizza castiga minim 150 lei in cea mai proasta zi

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.