Văd că la Arhi spiritele sunt inflamate de chestiunea semi-autonomiei regiunilor istorice, de parcă cineva le-ar fura ceva unora…

Tema euroregiunilor este mai veche, ele ar fi trebuit să fie implementate de vreo zece ani, deja, pentru că s-a constatat că România n-are la București puterea organizatorică de a lucra eficient pe întreg teritoriul țării. Asta unu la mână.

Apoi, autonomia financiară este justă: cine muncește, ăla mănâncă, nu e nimic rușinos să ceri o mai bună organizare financiară.

Dar mai este un motiv, politic: dacă ne uităm la cum au votat în ultimii 20 de ani locuitorii din Transilvania, respectiv cine ne-a condus, vedem că transilvănenii nu au parte de reprezentare politică, singura excepție fiind Emil Boc. În restul timpului, când Transilvania a votat cu dreapta, la București stânga era la putere și așa mai departe, mereu invers, mereu anti, ca un fel de defazaj/ decalaj/ blestem.

Până la urmă, gândind la rece, nu vorbim despre dezbinarea țării sau alte asemenea, ci vorbim despre justețe organizatorică în folosul comunităților. Desigur, știm că asta nu se va întâmpla pentru că le-ar slăbi puterea politică a unora. În fond, dacă e just nu înseamnă că e și realizabil, nu?