Câți copii vrei? Și de ce?

Când va fi să fie, aș vrea să am mai mulți copii, vreo trei sau patru. Pentru că, cel puțin în acest moment, îmi plac copiii.

Știu, este greșit să faci copiii din motive patriotice, de exemplu pentru a ajuta la menținerea majorității etnice a românilor pe aceste meleaguri. Nu știu câți dintre voi v-ați gândit la acest aspect. Am învățat că trebuie să aduci pe lume un suflet doar atunci când îl vrei din motive sincere, dar și aici sunt varii aspecte discutabile.

Apoi, cred că este de datoria oricărui om inteligent să-și lase urmași câți mai mulți, ca să ofere o șansă speciei care, altfel, se cam duce de râpă cu inteligența ei cea medie, aproape nulă.

Eu aș vrea trei sau patru copii, atât din iubire cât și din motivele enunțate mai sus. Greșesc dacă vreau să fac cât mai mulți copii pentru a salva țara și specia?

21 Comentarii

  1. TNH 18 februarie 2011 la 20:55 - Raspunde

    Te felicit, eu nu cred că aș fi în stare să cresc atât de mulți. Fizic aș rezista, dar psihic cu siguranță nu. Degeaba cresc 3-4 copii care ajung să fie oameni de primă mână dacă eu ajung la nebuni. Știu, sunt egoistă, dar e mai bine așa decât să-i fac și apoi să-i urăsc și să le reproșez zilnic că m-am sacrificat pentru ei, să le scot ochii cu viața liniștită pe care aș fi putut-o avea dacă nu-mi scoteau ei peri albi.
    N-am idee câți copii aș putea să cresc, și aici mă refer mai ales la educație decât la partea materială, sau dacă aș putea să cresc vreunul.
    Ca observație generală, cred că toți copiii ar trebui să aibă măcar un frate sau o soră pentru că cei mai egoiști, mai lipsiți de scrupule și mai jegoși oameni pe care îi cunosc, au fost singuri la părinți. Din fericire, nu toți cei singuri la părinți sunt așa, cunosc câteva cazuri de oameni absolut geniali și plini de căldură sufletească, ceea ce îi face să fie cu atât mai deosebiți și să-i apreciez ca pe niște rare nestemate.
    Ce știu sigur e că viața mea ar fi fost a naibii de gri dacă n-aș vi avut-o pe sor’mea. Aș putea scrie romane întregi despre ea, dar cred că v-ați plictisi de moarte.

    • Robin Molnar 19 februarie 2011 la 11:39 - Raspunde

      Bine, nici eu nu știu dacă aș rezista cu 3 – 4 copii, dar dacă aș rezista, da, aș face. 😀

  2. Mihai Todor 18 februarie 2011 la 21:22 - Raspunde

    Câți copii vrei? – Nici unu’.
    Și de ce? – D’aia.

    PS: Nu mă impresionează replici de genul “vai, Mihai, ce egoist ești” sau “las’ că o să te răzgândești mai în colo”. I’m a selfish bastard. Live with it.
    PS2: I hate f’kin kids. Mai ales ăia cu vârsta < 5 - 6 ani. Da, ok, pot să interacționez cu ei și să fiu drăguț & stuff, doar că nu o să mă aflu prea des în această ipostază. PS3: Nu mă aștept să primesc aprobări, da' începe să mă calce pe nervi faptul că lumea nu poate accepta pur și simplu că eu chiar asta îmi doresc și aș fi a'naibii de nefericit în cazul contrar.

    • Ana 18 februarie 2011 la 22:45 - Raspunde

      Exact la fel vad si eu lucrurile.

      Si oricum… parca si asa eram prea multi pe planeta asta…

      • Robin Molnar 19 februarie 2011 la 11:50 - Raspunde

        =)) Contează câți suntem pe planetă? De ce?

    • Robin Molnar 19 februarie 2011 la 11:40 - Raspunde

      Da, păi cică nu te încadrezi în norma străbună. =)) Și-apoi e cam greu să faci programare, când un bebeluș îți urlă în cap.

  3. TNH 18 februarie 2011 la 21:34 - Raspunde

    Ca de obicei, am uitat ce era mai important. Aș vrea să înfiez un copil, cel mai mic și mai amărât ce poate fi găsit într-o instituție de plasament. Dintotdeauna mi-am dorit să am o fetiță cu care să joc cărți și tenis cu piciorul, o zăpăcită ca mine, o neîndemânatică și jumătate care să uite de mâncarea de pe foc pentru că a prins-o acțiunea unui roman de aventuri. Din păcate, cred că nu voi fi niciodată eligibilă pentru a lua un copil de acolo și nici bani de șpagă nu se preconizează că o să am, așa că am trecut ideea pe linie moartă.

    • Robin Molnar 19 februarie 2011 la 11:48 - Raspunde

      Da, înfiatul este o rezolvare a problemei dacă doar îți dorești un copil. Dar dacă vrei să-ți și propășești genele, atunci ai o problemă.

  4. Mihaela C. 18 februarie 2011 la 21:37 - Raspunde

    Eu imi doresc unul si bun, unul caruia sa ii ofer tot pot. Situatia asta financiara nu iti mai permite sa faci multi copii..

  5. Anonymus 19 februarie 2011 la 10:38 - Raspunde

    Cei care isi fac ca prim scop in viata fericirea personala, ignorand fericirea colectiva sunt destinati esecului. Stati putin si va ganditi cu adevarat cat de putin puteti controla elementele care intra in viata voastra si va influenteaza propria stare de bunastare. Daca ai impresia ca ai control te gandes-te ce ar insemna sa dezvolti brusc schizofrenie, 1% din populatia lumii e lovita. Poate apare pana la 40 de ani , nu are nici o cauza clara si statistic apare la oamenii cu studii superioare . Nu e pledoarie sau vreun motiv sa scoatei o vioara , pur si simplu vrea sa subliniez ca daca nici controlul asupra propriei minti nu e un lucru sigur cum crezi ca iti poti determina atat de precis fericirea personala.

    Solutia ? Inconjoara-te de oameni a caror fericire conteaza mai mult decat fericirea ta personala. Chiar daca tu nu vei beneficia de lucrurile care te fac fericit , daruindu-te acestor oameni vei fi oricum fericit. Cei mai singuri candidati pentru acesta tratament va anunt ca sunt copii. Inconjoara-te cu cat mai multi oameni a caror fericire primeaza in fata ta si vei avea permanent bucurie, sau dupa cum si-a intitulat cartea un om mult mai inteligent ca mine “Daruind vei dobandi” – Nicolae Steinhardt

    • Robin Molnar 19 februarie 2011 la 12:00 - Raspunde

      Da, foarte bine spus. =))

      Vizavi de Nicolae Steinhardt, chiat că ne abatem de la subiect, mi-a plăcut pasajul ăsta de pe Wikipedia:

      Nicolae Steinhardt si rasismul

      Câteva fragmente din Jurnalul fericirii lasă loc pentru interpretări în ceea ce privește aderența autorului la ideile legionare ale intelectualității perioadelor interbelică și a deportărilor in Transnistria:

      Printre țigani. Rasismul este o demență, dar – cum să spun? – nerasismul, contestarea unor rase deosebite, fiecare cu însușirile ei, este o nerozie.

      Sunt mai ales certăreți, rostul vieții lor e gâlceavă, harță: gălăgioși; fără de larmă și tărăboi se asfixiază și pier; pângăritori, au un dar neîntrecut de a terfeli totul; mincinoși, mințim cu toții, dar idealizăm realul, la ei e altfel, ca la antimaterie. Și găsesc de cuviință să-și întărească minciunile cu jurăminte grele: să-mi sară ochii, să-mi moară mama, să fiu nebun.

      Și nu le poți intra în voie. Oricât de frumos le vorbești: orice umilință, orice fățărnicie: deopotrivă de inutile. Leneși, urăsc pe cine le cere un efort, o lene îndărătnică, violentă ca instinctul de conservare. Și nu pot bea în cârciumi, numai afară pe stradă, cu sticlele înșirate alături și puradeii roată; o maidanofilie, un exhibiționism, o nostalgie a bâlciului; și un jind al ocării, țipetelor, poalelor date peste cap. Spurcăciunea. Dracul sordid, dracul poltron, dracul țopăitor. Cărora Coșbuc le-a găsit nume atât de potrivite și care-n infern își fac din cur o goarnă.”

  6. Raul Molnar 19 februarie 2011 la 11:56 - Raspunde

    Eu am deja un copil care imi papa energia cat 4 :))

  7. Raul Molnar 19 februarie 2011 la 12:05 - Raspunde

    E foarte cuminte…. cand doarme.. clar..

    • Robin Molnar 19 februarie 2011 la 12:50 - Raspunde

      De ce e clar? Că poate să dea cu picioarele și cu pumnii când doarme. =))

  8. Eni 20 februarie 2011 la 15:40 - Raspunde

    Si eu asi vrea minim 3 copii. ador copii 🙂

  9. Molnar Bianca-Andreea 21 februarie 2011 la 10:10 - Raspunde

    Eu il sustin pe Mihai!
    Mi s-a zis ca daca o sa raman insarcinata s-ar putea sa platesc cu viata! Asa ca ca mai bine nu!

    • Mihai Todor 21 februarie 2011 la 10:36 - Raspunde

      Mda, asta daca ignori aia x ani de nesomn si alte cele care urmeaza dupa ce, eventual, scapi cu viata.

    • Robin Molnar 21 februarie 2011 la 10:47 - Raspunde

      Aoleo. Te sun să-mi povestești.

Dă-i un răspuns lui Anonymus Anuleaza raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.