Ce nu se spune despre lanțul de accidente nucleare din Japonia

Nu vreau să fiu alarmist și cu siguranță nu sunt un expert în centralele nucleare, dar cred că am o idee destul de bună legată de situația de acolo. Iar eu cred că situația de la Reactorul 2 al centralei nucleare de la Fukushima (Daiichi) este disperată.

Pentru a explica situația, trebuie să vorbim despre accidentul de la Cernobâl, situația cea mai gravă posibilă pe care autoritățile nipone încearcă să o evite. La Cernobâl, o defecțiune tehnică a împiedicat controlul reacțiilor nucleare de la reactorul 4, ducând la o accelerare incontrolabilă a reacțiilor nucleare din reactor. Când presiunea generată de reacțiile nucleare din interior a depășit presiunea maximă la care a putut rezista învelișul reactorului, acesta din urmă s-a fisurat, efectul fiind o explozie nucleară.

Exploziile nucleare sunt, evident, niște lucruri rele. Pe de altă parte, ca orice explozii, au proprietatea de a disipa combustibilul, deci lucrurile nu pot fi mai grave de atât. Nu, nu e logic, fiindcă ar putea exploda și reactoarele nucleare învecinate, în anumite condiții.

Așadar, să revenim, autoritățile nipone încearcă să răcească barele de combustibil nuclear pentru a preveni orice fel de reacție nucleară, întrucât reacțiile acestea nucleare au loc doar la anumite presiuni și temperaturi. La fel, după cum spuneam mai sus, reacțiile nucleare necontrolate pot genera explozii nucleare, deci calamități de proporții.

Partea bună este că reactoarele s-au oprit automat în timpul cutremurului. În realitate trebuie să spunem că secvența de oprire a reactoarelor a fost inițiată automat din cauza cutremurului. Însă procesul de oprire a unui reactor nuclear durează minim trei zile și se bazează pe îndepărtarea barelor de uraniu din zona de reacție și răcirea progresivă și controlată a reactorului, printre altele. Mă rog, procesul este mult mai complex decât atât).

La centrala nucleară de la Fukushima 1 (Daiichi) – cealaltă fiind Fukushima 2 zisă și Daini – situația este cam așa: din cauza cutremurului s-a inițiat procesul de îndepărtare a barelor de uraniu îmbogățit din zona de reacție, simultan cu răcirea accelerată a acestor bare.

Numai că un val tsunami a lovit partea de alimentare cu apă proaspătă a centralei nucleare, inundând-o. Asta înseamnă că majoritatea sistemelor electrice ale sistemului de răcire din centrală au fost distruse în acel moment, ceea ce a făcut ca sistemele de răcire (cel principal și cel auxiliar) să fie distruse. Deci situația este gravă.

În primul rând pentru că un sistem central controlează viteza și debitul apei prin sistemul de răcire cu ajutorul unui extrem de complex sistem de valve și pompe ale sistemului de răcire, în funcție de datele primite de la senzorii din sistem, în special senzorii care indică presiunile și temperaturile din zonele critice. Iar conducerea mecanică a unui proces nuclear este imposibilă, fiind prea rapidă.

Apoi, pentru că fără circulația apei în sistem, nu se poate realiza un schimb corespunzător de căldură, ceea ce ar putea face ca protonii rezultați din reacțiile nucleare care încă au loc să accelereze reacțiile nucleare din nucleu, putând provoca o explozie nucleară.

Deci ei nu pot controla reacțiile reminiscente din reactor. Dar pot încerca să răcească barele de uraniu până când acestea se vor răci suficient de mult încât să nu mai poată întreține reacțiile nucleare spontane. Iar asta se și vrea: răcirea barelor de combustibil nuclear înainte ca acestea să se topească și să creeze o masă de uraniu în care reacțiile nucleare să fie incontrolabile. De asta se și folosesc bare de combustibil nuclear, pentru a controla mai facil reacțiile de fisiune nucleară. E ca și cum ai pune câte un lemn pe foc, nu toată pădurea deodată.

Sunt convins că experții de acolo și-au dat seama destul de repede de faptul că nu mai au un sistem de răcire, optând pentru inundarea de urgență (și distructivă) a reactorului cu apă direct din ocean. Pentru asta au deschis o serie de valve, cu tot cu riscul exploziilor iminente. De fapt, de asta au și explodat câteva clădiri, pentru că au trebuit deschise niște valve ale unor camere (conducte) cu presiune ridicată, pentru a înlocui aburul (apa care s-a încins la peste 300 de grade Celsius) cu apă oceanică.

Aici, mi-e teamă, drama umană este imposibil de descris. Pentru a răci fiecare reactor nuclear este necesar un debit de zeci sau sute de mii de metri cubi de apă pe oră. Iar pentru asta este nevoie de oameni curajoși care să fie dispuși să se sacrifice și să opereze pompele și restul instalațiilor auxiliare, sfidând atât pericolul direct al exploziei cât și pericolul parșiv al radiațiilor.

Când premierul lor a spus că trebuie făcut totul pentru a opri o explozie nucleară exact asta a spus: trebuiesc oprite reacțiile nucleare cu orice preț (uman sau de altă natură), iar faptul că deja de cinci zile se încearcă răcirea reactoarelor nu mă face să fiu prea optimist.

Nu pot, totuși, să nu mă aplec umil în fața sacrificiului, a altruismului, dăruirii și curajului acelor eroi japonezi care se luptă să realizeze ceva ce nu s-a mai realizat până acum: oprirea unui reactor nuclear incontrolabil doar folosind apă de răcire.

12 Comentarii

  1. Mihai Todor 15 martie 2011 la 23:52 - Raspunde

    Și mie mi-e teamă că puțini (dacă vreunul) dintre acei oameni care au rămas în urmă la respectiva centrală nucleară, vor scăpa nevătămați din această experiență. Este foarte trist faptul că un astfel de sacrificiu este necesar pentru a salva multe alte vieți.

    Totuși, doresc să subliniez un aspect important, pe care majoritatea celor din mass-media îl ignoră, de dragul de a dramatiza și mai tare situația și, evident, a obține audiență (da, din păcate asta se întâmplă): Acest incident nu poate fi comparat cu Cernobâl din mai multe motive și anume:
    – reactorul de la Cernobâl a fost construit cu mult mai multe defecte decât cele de la Fukushima, deși au în jur de 40 de ani vechime, și anume: folosea grafit pentru a modera reacția (grafit care a susținut incendiul) și nu avea un înveliș protector la fel de rezistent;
    – în cazul reactorului de la Cernobâl reacția nucleară se producea într-un mod diferit, mărind riscurile topirii combustibilului în cazul avarierii sistemului de răcire (nu mai găsesc linkul unde explica diferența, dar sigur se poate regăsi pe Wikipedia).

    Știu că sună oarecum conspiraționist, dar veți găsi aici mai multe detalii. Citind printre rânduri mai multe știri apărute pe această temă, se pot extrage aceste informații dintre maldărul de dramă.

    Din păcate, da, nimeni nu a spus că e imposibilă producerea unui nor toxic care să ajungă deasupra orașului Tokyo, de exemplu, lucru care ar fi catastrofal, dar, spre deosebire de Cernobâl, unde acest lucru era iminent în cazul unei explozii, la Fukushima sunt șanse mult mai mici să se producă acest fenomen.

    De fapt, ce vreau să scot în evidență este faptul că restul știrilor extrem de importante despre tragedia din Japonia sunt complet acoperite de această problemă a reactoarelor nucleare și, prin asta, îngreunează răspândirea lor către persoanele care ar avea posibilitatea să ajute în vreun fel.

    În cazul în care, totuși, inimaginabilul se va produce, îmi pare rău pentru ce am spus aici, dar eu sunt totuși optimist și încrezător în abilitățile lor de a administra această situație.

  2. TNH 16 martie 2011 la 00:37 - Raspunde

    Nici eu nu cred că o se să întâmple o tragedie nucleară. Să nu uităm că la ei funcționează foarte bine mecanismul voluntariatului pentru misiuni fără întoarcere.

    • Mihai Todor 16 martie 2011 la 00:38 - Raspunde

      Nu cred că e cazul să amestecăm exemple dintr-un război în această tragedie…

      • TNH 16 martie 2011 la 01:01 - Raspunde

        Nu mă refer la vreun război. Vreau să spun că în general pun binele comun deasupra binelui personal. De vreo 1000 de ani. Pur și simplu fac ceea ce trebuie făcut și trebuie să recunoști că la ei au murit mult mai mulți oameni decât la noi din cauza unor chestiuni de onoare, pricipii, asumarea unor opțiuni personale. Noi mai avem ceva până acolo, de multe ori voluntarul român se alege prin pasul în spate făcut de cei din jurul său, iar cel ce nu vrea să facă un lucru are mereu scuza că de fapt altul e de vină.

        • Mihai Todor 16 martie 2011 la 11:27 - Raspunde

          La asta nu te mai pot contrazice 🙂

      • Robin Molnar 16 martie 2011 la 10:19 - Raspunde

        Situațiile sunt, totuși, destul de disperate…

    • Robin Molnar 16 martie 2011 la 10:18 - Raspunde

      De fapt, cred că ei au alte noțiuni pentru bine și rău, de unde și alte filozofii de viață.

  3. Daniela 16 martie 2011 la 01:15 - Raspunde

    Ei sunt mult mai experimentati ca noi. Sper sa nu ajunga si la noi dar cel mai mult sper sa nu explodeze si reactorul 4 ca am incurcat-o. Cum spun astia: Stati linistiti! Ascund ei ceva ca sa nu ne alarmam.

    • Robin Molnar 16 martie 2011 la 10:19 - Raspunde

      Ei nu ascund nimic. Spun exact ce e de spus pentru a nu intra lumea în panică.

  4. Raluca 17 martie 2011 la 15:06 - Raspunde

    Ma uit cum reactioneaza si ma intreb in ce alta tara s-ar intampla la fel… Panica este cu siguranta enorma, dar oamenii aia se uita la viitor, nu isi plang de mila, ci se apuca de reconstructie, merg mai departe si cred ca le este cumplit de greu. Oamenii se ajuta intre ei, isi ofera casa unul altuia, magazinele ofera produse gratis, bancile ii cheama pe oameni sa scoata bani doar in baza unor simple acte de identitate.
    Iar la noi se anunta cod de inundatii, urmeaza doar plansete si disperare…

    • Robin Molnar 17 martie 2011 la 15:59 - Raspunde

      Ăia n-asu nevoie de bani, că ai, n-au nevoie de resurse, că au, ci doar de timp ca să refacă totul și ca să prevină accidentele nucleare pe viitor. Nu s-a remarcat la TV, dar case și blocuri au fost luate de apă, dar majoritatea drumurilor au rămas practicabile, dacă nu chiar intacte. Asta înseamnă că vor putea reconstrui foarte repede. Panica din restul lumii este mai mare decât la ei, cred. Până la urmă, 99% din populație nu este direct afectată și. deci, poate contribui pe mai departe la bunul mers al societății.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.