Contextul actual în care ne găsim cu toții
Legat de angajatul TVR care s-a aruncat de la balconul Parlamentului. Am văzut la Ioana Voicu un articol care m-a revoltat, spunând:
Cu greu am detaliat această situație și probabil n-a făcut-o în cel mai bun mod. Însă, ceea ce am dorit să înțeleagă toată lumea a fost faptul că nu nebunia a stat la baza gestului făcut de Adrian Sobaru, ci contextul actual în care ne regăsim cu toții.
Nu, nu pot fi de acord. Nu ne găsim cu toții în același context. Nu, după cum spuneam, nu-l ține nimeni cu forța pe un salariu de mizerie (dacă 3000 de lei este un salariu de mizerie, să avem pardon, vă invit în Africa Subsahariană la Petroșani să lucrați pe minimul pe economie, cu studii superioare, măcar ca experiență de viață forte).
OK, omul are greutăți, înțeleg. Dar lumea nu îi este datoare cu nimic. Deci nu, nu pot fi de acord. Da, este greu. Dar nu este imposibil. Nu doar în România e greu, nu doar la noi contează orice argint. Peste tot este așa.
Numai că, pentru a minimiza impactul argintului lipsă, trebuie să muncești și, cel mai important, trebuie să vrei să muncești. Or, asta nu prea se cade, că salariile sunt mici și, vorba aia, “Ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că muncim”. Nu, nu sunt de acord nici măcar cu gestul de protest față de condițiile de trai. Pentru că nu este obligat la nimic și, ca atare, nu are nicio obligație de a sta iobag legat de glie.
Ar trebui să începem să ne maturizăm, deja.
Partial iti dau dreptate, nu te obliga nimeni sa stai aici sau sa muncesti pe bani putini, insa cand conducatorii vin si spun sa strangem toti cureaua, noi o strangem pana la ultima gaura iar ei o mai largesc vreo 3…pai asta se numeste prostie. Nu sunt de acord sa ne aruncam toti de la etaj, ci mai bine sa protestam cum fac grecii, francezii, germanii…
Dacă președintele îți spune să sari în cap ce faci?
Nu cred că e nimeni în măsură să-i judece omului ăla motivele pentru că doar el ştie ce-a avut în cap înainte de-a se arunca de la balcon. Noni are dreptate, am putea proceda ca francezii sau grecii însă ştim foarte bine că nu s-ar schimba absolut nimic. Chiar dacă a generalizat, tind să-i dau mai multă dreptate Ioanei decît ţie. Asta deşi vorbesc din perspectiva unui om care nu moare de foame, nu are copii sau rate în bancă, nu are datorii, deci practic nici o problemă despre care să zic: nu am ieşire din ea.
De ce nu se poate judeca? Legea judecă, iar ea este făcută de oameni. Mi-ar plăcea să dezvolți ideea.
Nici o lege nu poate judeca ce e în sufletul unui om. Legile judecă rezultatul, nu procesul de formare. Asta nu înseamnă că îi dau dreptate celui ce s-a aruncat de la balcon şi nici nu înseamnă că îi caut vreo scuză. Precizez asta pentru că nu vreau să apară retardata aia isterică ce zbiară „Comunisto!” când am altă opinie decât a ei.
Mie mi se pare că s-a simțit neputincios cam degeaba.
Adică, nu poţi şti cu exactitate cum reacţionează un om la stimulii externi, de aceea nu cred că suntem în măsură să facem judecăţi de valoare pe marginea subiectului (gen: „Or, asta nu prea se cade, că salariile sunt mici și, vorba aia, “Ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că muncim”). În cazul bărbatului despre care vorbim, cea mai normală variantă de protest i s-a părut asta cu aruncatul de la balcon (împins de disperare, furie sau nebunie, cine ştie ce-a avut el în cap, după cum spuneam). La fel cum grecii au considerat că cea mai bună metodă de a-şi arăta dezacordul faţă de ceea ce se întîmpla la ei în ţară a fost aceea de-a pune bombe prin bănci şi a-şi sparge capetele pe străzi.
În mare, nu ştiu cîte greutăţi avem noi, bloggeri (şi nu numai) care tot dezaprobăm acţiunile oamenilor de genul angajatului TVR. Mai pe scurt, mai toţi stăm la adăpostul unui anumit confort finaciar care nu prea ne lasă motive să ne plîngem de nesiguranţa zielei de mîiine. Sau poate mă înşel…
Cred că adăpostul financiar vine și din mentalitate.
Ştii ce trebuia făcut? Aruncat Boc de la balcon în plină şedinţă. Vezi tu atunci … :))
Mie îmi vine să-i căsăpesc pe toți, fără excepție.