Acest website are nevoie să folosească cookies, care sunt niște fișiere text de mici dimensiuni ce conțin referințe specifice, dar nu explicite, stocate pe computerul voastru, astfel încât, de exemplu, atunci când lăsați un comentariu, datele din formular să se salveze, dar nu numai.
Fără acces la cookies, aceste date nu se vor salva.
Pentru a afla mai multe despre cum folosim informațiile și despre dreptul vostru asupra datelor voastre, vă rugăm să consultați pagina Politica de Confidențialitate.
Puteți modifica accesul la aceste cookies accesând taburile din stânga.
“creierul știe în permanență ce este în jur, cine, unde și ca face”
Creierul nu poate şti toate astea fără ajutorul organelor de simţ, aşa cum nici procesorul nu poate procesa nimic fără o sursă de informaţii. Deci atunci când pacientul e în comă / moarte clinică / near-death experience “ştie” sau “vede” ceva care nu există în lumea perceptibilă cu ajutorul organelor de simţ.
Asta, cel puţin până când neurologia şi biologia vor lămuri ce se ascunde în spatele acelui “al şaselea simţ” sau capacităţii de a simţi / anticipa ceva fără să ai la îndemână nicio informaţie despre acel ceva.
Corect. Medicina va trebui să stabilească dacă nu cumva moartea clinică nu înseamnă moartea percepțiilor.