Dom’ne, cred că producătorii de bere sunt un pic cam lipsiți de imaginație. Toți asociază berea cu fotbalul și – mai rar – cu alte sporturi. Dar nimeni n-ar asocia berea cu, de exemplu, literatura.

Credeți că artiștii secolului trecut se întâlneau la berărie ca să bea cafea și ceai verde? Nu, domnule, se întâlneau să bea bere, să recite poezii, să facă critică literară, să mai bea o bere, să citească pasaje din romane și alte asemenea activități culturale, după care să mai  bea o bere.

Credeți că în ziua de azi nu sunt oameni pasionați sau profesioniști în varii domenii de cultură care să dorească să se întâlnească la o bere? Oamenii ăștia-s ai nimănui, viața lor și – mai ales – plăcerea lor nu poate fi monetizată în niciun fel, pentru beneficiu mutual?

Câte companii ați văzut voi să vorbească corect despre ritualul de a merge la o bere? Știați că ritualul de a merge la o bere face parte din patrimoniul cultural al fiecărei țări și că ritualul diferă de la o țară la alta?

Vreau să văd și eu un club foto – că tot ziceam adineauri de unul – sponsorizat de o companie de bere. Sau o trupă de balet, de folk, o companie de teatru de stradă, niște skateri, pictori, sculptori, modelatori în plastilină, cursanți la canto,  ceva…

Berea nu se bea doar pe stadion sau în legătură cu fotbalul – tot mai des se instaurează prohibiții pe unde trec hoardele microbiste – deci ar cam fi cazul să ne mutăm mai departe cu reclamele la bere și , de la fotbal, să ne apropiem de oameni care, în diversitatea lor, sunt al naibii de interesanți!

Oare cer prea mult când îmi doresc reinstaurarea ritualului de a merge civilizat la o bere, pentru reîntregirea patrimoniului cultural național?