Acest website are nevoie să folosească cookies, care sunt niște fișiere text de mici dimensiuni ce conțin referințe specifice, dar nu explicite, stocate pe computerul voastru, astfel încât, de exemplu, atunci când lăsați un comentariu, datele din formular să se salveze, dar nu numai.
Fără acces la cookies, aceste date nu se vor salva.
Pentru a afla mai multe despre cum folosim informațiile și despre dreptul vostru asupra datelor voastre, vă rugăm să consultați pagina Politica de Confidențialitate.
Puteți modifica accesul la aceste cookies accesând taburile din stânga.
Eu dacă aș fi Dumnezeu aș trimite în iad doar oamenii care se mint pe ei înșiși. Dar pentru că (probabil) nu există Dumnezeu, oamenii se descurcă foarte bine și își creează propriul iad imaginar în care se torturează psihic și emoțional pentru “păcate” inventate de oamenii care se plictiseau acum câteva mii de ani când s-au apucat să scrie textele colecționate azi nu sub formă de basme populare, cum s-a întâmplat cu alte povești, ci sub formă de carte sfântă.
Cred că e o formă de auto-flagelare a oamenilor care de mici s-au obișnuit să fie de vină pentru lucruri pe care nu le pot controla.
Încă n-am observat masochism mai mare decât acela de a te considera vinovat că ești muritor imperfect, fără a te gândi că Dumnezeul din basme putea să facă pomul ăla mai înalt sau să-l facă invizibil, sau chiar să nu-l pună deloc. Sau măcar să nu pună un șarpe vorbitor. Sindrom Stockholm toată ziua.
Bună idee. O să țin cont de ea.
Ca atare, dacă ești mega-ultra-ortodox, spune-mi cât de hetero ești, ca să-ți spun cât de gay ascunzi că, de fapt, ești.
Din câte se spune despre obiceiurile călugăreşti, ar fi o idee bună ca lumea să nu mai ridice argumentul ortodox =/= homosexual.
Știu cel puțin o duzină de oameni educați într-ale religiei și care-mi povestesc treaba asta.