1. Exemplul 1

Emilia era o fată mai prostuță, așa, și după moartea tatălui care o mai ținea cât de cât în frâu ca să nu ajungă ultima rapandulă, Emilia i-a intentat proces maică-sii, ca să vândă casa și să se mute cu peștele ei, recte bărbatu-so.

Eu cred că asta nu s-ar fi întâmplat dacă familia respectivă ar fi primit niște asistență socială eficientă, prin care părinții să se poată îngriji mai mult de problemele copiilor, nu doar de problemele materiale stringente.

2. Exemplul 2

O colegă de școală de-a lui soră-mea era să fie omorâtă de tatăl ei în timp ce făcea baie, acesta încercând să o curenteze cu un feon băgat în priză și pe care a încercat să i-l arunce în apa în care se îmbăia.

Eu cred că asta nu s-ar fi întâmplat dacă șomerii ar fi tratați în mod decent în țara asta, pentru că tatăl fetei rămăsese șomer, ceea ce într-o zonă deja săracă este extrem de sumbru.

3. Exemplul 3

O colegă de liceu, verișoară cu Emilia din Exemplul 1, avea iubit un jandarm. Și, no, se iubeau inclusiv trupește, cum este și firesc. Atâta, doar, că i-a prins mă-sa în timpul actului, și i-a obligat să facă nunta. Faza a fost de genul: marți i-a prins, sâmbătă au făcut nunta.

Eu cred că asta nu s-ar fi întâmplat dacă acum 50 – 60 de ani se băgau mai mulți bani în educație și mai puțini bani în siderurgie. Mai mult, dacă politicile sociale, istoric vorbind, ar fi fost cât de cât decente, nu cred că mama fetei ar fi fost atât de stupidă.

Acestea sunt doar câteva exemple de oameni pe care ineficientele sisteme paralele de protecție socială oi-au lăsat baltă sau i-au scăpat printre degete.

Greșesc când spun că avem nevoie de o reformă a sistemelor sociale pentru a avea o adevărată reformă politică?