Falimentul statului social
Este extrem de ușor să vorbești despre statul social, stând într-un oraș mare precum București, Timișoara sau Cluj. Este chiar extrem de ușor să ai un salariu de 2000 – 3000 de lei, să stai cu părinții care plătesc tot și să vorbești despre statul social.
E mai greu, însă, să vorbești despre statul social când stai în Victoria, Buhuși sau Uricani, unde dintr-unul sau, în cel mai bun caz, două salarii minime trebuie să întreții o familie, cu cel puțin un copil plecat la studii superioare într-un oraș mare.
Aia e cam greu. Și nu prea îți vine să plătești taxe pe salarii mici, așa că multă lume, dacă nu majoritatea, acceptă să lucreze la negru sau la gri. Și, într-un fel, are sens, pentru că potențiala clasă de mijloc este liberală, spunând: „dar de ce să-l întrețin eu pe altul din munca mea”?
Și, să nu uităm, adevărata reducere a muncii la negru a apărut după introducerea cotei unice și după ce țara a devenit un pic mai liberală. Sigur, n-a durat mult fiindcă a venit criza, dar a fost un spasm de bun simț.
În fine, vreau doar să subliniez că este foarte ușor să vorbești despre un stat social când bugetul de bere și nevoi personale este cel al unui etaj de oameni muncitori într-un oraș mic. Pentru că atunci nu te mai interesează 5 – 10% din banii ăia.
Pe când, într-un oraș mic, 5 – 10% din salariu sunt bani. Bani. Cu ăia poți trăi o săptămână! Să nu credeți că nu sunt familii care trăiesc cu 50 de lei pe săptămână bani de mâncare. Nu bere, nu gadgeturi, ci mâncare.
Să susții un stat social pe barba clasei de mijloc este cel puțin o nebunie. Și nu o spun eu, ci altul mai deștept ca mine. Or, așa nu se mai poate. Statul social trebuie să fie în echilibru, nu să fie o pungă spartă ce aruncă banii altora în toate direcțiile. Pentru că banii ăia nu-s ai statului, ci ai oamenilor.
În fine, refuz să primesc lecții de socio-politică de la cineva cu care n-am împărțit același blid sărăcăcios, el plimbându-se în liceu în excursii prin Franța, eu căutând să mai car o butelie sau ceva, să mai fac un ban de pâine. Refuz. Și să se ducă naibii cine nu înțelege (mesaj pentru știe el cine) că, pentru mine, social democrația și statul social sunt un mare fâs împuțit.
In tot ce ai scris faci doua mari greseli …
1. Incerci sa ii explici cuiva cum este sa traiesti din munca ta, cand el habar nu are ce este aia munca!
2. Incerci sa le explici alora care in viata lor nu au avut vreo responsabilitate, despre cum este sa ai!
Ca veni vorba de butelii, cum dracu ar putea intelege ala de a avut gaz metan o viata intreaga cum este sa ingheti la coada de la butelii?! 😀 Si cu asta cred ca am sintetizat cam totul.
Lupta cu morile de vant Robi … „nu acum cum sa inteleaga ce nu au trait”, un citat din cartea pe care am scris’o si care vreodata va ajunge si pe la tine! 😉
Încerc să aduc un pic din experiența mea în folosul țării acesteia. Nu știu dacă o să reușesc, nu știu câți vor înțelege, dar trebuie să-mi fac datoria civică și să strig adevărul din toți rărunchii.
*”Nu au cum sa inteleaga ce nu au trait!”
Scuze pentru greseala, scriu intre doi clienti si alte click’uri 😀
Statul social înseamnă mai mulți bani dați șomerilor, pensionarilor, falșilor bolnavi decât permite economia noastră de azi să dea, prin urmare singura cale de a da acești bani este împovărarea cu taxe a celor ce muncesc. Avea dreptate Isărescu atunci când a spus verde că politicile de acest fel încurajează nemunca.
Din păcate, un om care visează un stat social planificând banii altora nu are cum să înțeleagă că aceiași bani înseamnă altceva pentru fiecare om în parte.
Le recomand celor care și-ar dori un stat social să facă un plan pe care apoi să-l și pună în execuție cu privire la curățarea listelor de bugetari inutili, șomeri și bolnavi închipuiți. Banii astfel necheltuiți ar fi suficienți pentru a mări pensiile, ajutorul de șomaj și indemnizațiile celor care sunt cu adevărat bolnavi, fără a mări taxele și impozitele singurei categorii care produce bani în țara asta.
Foarte frumos zis. Asta e așa de genială că trebuie evidențiată:
Daca ar fi stat de drept si am sti exact ca banii vor ajunge la pensionari si in sistemul de sanatate ar fi ceva, dar…la noi totul e pe invers, chiar daca ar fi mai multi bani, tot in alte buzunare ar intra..
Da, banii nu se duc unde trebuie.
Nu are rost sa te chinui cu unul care nu a muncit in viata lui, cu unul care nu stie cum traiesc unii cu 600 de lei pe luna adica banii pe care ii cheltuie el intr-o seara de club.
Trebuie, măcar, să încerc.
stii care e chestia Robin….sa-l vad eu pe ala crescut in puf…daca scapa in jungla fara sprijin de la mami sau tati…..eu …tu nedescurcam si in desert….dar …”pui- beizadelele” ma indoiesc ca stiu sa vanda butelii:)
Cum zice cineva pe twitter: „I grew in a neighbourhood so tough even the library said: shut the fu*k up!”. =))
Robin….degeaba ai bani daca femeia sta cu tine pt bani si si-o trage cu mine ca-i place:))
În acest caz aș spune că suntem folosiți amândoi. =))
salarii de 2000-3000 de lei pe luna?? maaaa baiete, tu in ce tara traiesti? 😛
În Cluj. De ce? Tu unde trăiești?