Acest website are nevoie să folosească cookies, care sunt niște fișiere text de mici dimensiuni ce conțin referințe specifice, dar nu explicite, stocate pe computerul voastru, astfel încât, de exemplu, atunci când lăsați un comentariu, datele din formular să se salveze, dar nu numai.
Fără acces la cookies, aceste date nu se vor salva.
Pentru a afla mai multe despre cum folosim informațiile și despre dreptul vostru asupra datelor voastre, vă rugăm să consultați pagina Politica de Confidențialitate.
Puteți modifica accesul la aceste cookies accesând taburile din stânga.
Ma cam indoiesc ca din ura sa se duca unde e si mai greu.
Muncile si programul pe acolo seamana izbitor cu puscaria. Si ierarhia e asemanatoare, putine au facilitati de iesit pe afara si plimbat cu telefoane sau altele de astea.
Eu tind sa cred ca majoritatea s-au dus sa fie asigurate de ceva, lucrurile s-au schimbat si chiar cred ca noi nu le percem acum real, cine stie exact ce e interiorul manastirilor ? sau cum vor evolua pe viitor nu vezi ce avant au ? de asigurat e o asigurare.
Nu-mi explic ce le-a lovit pe cele provenite din familii destul de instarite.
Poate au ceva lipsa la minte …sau poate nu.
E un pic mai nuanțată și mai filozofică discuția. Nesiguranța urmează bisericii, sau invers? Sau, din contră, este un cerc vicios? Este o chestie de mentalitate sau de patologie? Fetele sărace merg musai la biserică? Sau băieții săraci? Sau sărăcia duce la o stare de neputință emoțională și, de acolo, la nimicnicire (e scris corect, e verb) personală, autoflagelare și, în cele din urmă, mănăstire?
Eu merg pe ultima ta idee “sărăcia duce la o stare de neputință emoțională”…
Cred, si imi dau impresia ca sunt persoane slabe emotional si psihic pe care le doboara orice (aici), acolo se simt in siguranta chiar daca trag la jug
Din câte știu eu, vorbind din propria experiență, desigur, sărăcia este motorul societății, pentru că dă ambiție și putere de muncă.
Până la urmă cred că este și o chestie de plafonare, nu? “Nu o duc strălucit, nu sunt tot ceea ce aș putea deveni, dar măcar nu mor de foame”.
În oricare caz, însă, cât la sută este credință pură și cât la sută este adaptare la condițiile de mediu?
nu stiu 🙂 daca le intrebi iese credinta.
fiecare cred ca isi pune intrebarea raportat la el, ce-ar face el.
raportat la ele probabil e ok, pentru ca, probabil, chiar asa si percep credinta, ca facand ceva.
Îmi scapă conceptul. La ce te referi prin:
raportat la ele probabil e ok, pentru ca, probabil, chiar asa si percep credinta, ca facand ceva.
respectiv
fiecare cred ca isi pune intrebarea raportat la el, ce-ar face el.?
Adica na, daca eu cred ca sunt credincios muncind degeaba pentru cineva, lucrul asta poate insemna pentru mine o credinta, sau un crez, un scop nobil.
Desi pentru majoritate nu e.
Daca mai gasesc vreo cativa ne-am incropit si un cult 😛
De asta zic ca nu e prea relevanta chestia cu credinta divina, la maicute, ea poate avea multe sensuri, cred ca si are din moment ce e introdusa in munca ca ritual de credinta. Nu esti pacatos daca nu muncesti ? Nu esti un bun crestin daca muncesti degeaba pentru biserica ? 🙂
Da esti cel mai bun credincios
Interesant, foarte interesant. =)) E ca și cum ai face o paralelă între sclavi și sindromul Stockholm și-ți dă la final biserica (un cult).
Cam are sens ce-ai spus, prin prisma faptului că probabil se încurajează spunând:
– Doamne uite, eu muncesc pentru biserica Ta. Deci cred.
Și invers:
– N-aș munci dacă n-aș credea.
Cred ca asa percep ele credinta, facand ceva.
Deci nu e cred ca e neaparat credinta in adevaratul sens (la ele ma refer)
fiecare cred ca isi pune intrebarea (despre credinta) raportat la el, si ce-ar face el in cazul asta, ele in cazul asta “fac ceva” lucreaza la manastiri matanii tot tacamul crezand ca “cred”, in sinea lor e tot credinta, asa o percep
=)) Foarte interesant concept, nu m-aș fi gândit niciodată la el. Este ca și cum sacrificându-se, prin muncă, au dreptul de a sta în casa Domnului, iar “chiria” este plătită prin emularea credinței.
Asta spuneai?
da
ptr ca munca in folosul bisercii e considerata un act de credinta si veneratie, ca de n-ar fi asa, s-ar axa numai pe divinitate, dar e taman pe dos
Adică? Mi se pare fabulos ce povestim noi aici. 😀
nici nu stiu cum sa mai zic 😛
Nu se vede ca asta conteaza ?
Ce zice preotul ? crezi in divinitate ? Da
Apai tata ca sa crezi in divinitate TREBUIE sa faci ASTA
In afara de clasicele matanii, de umplutura, cel mai important lucru e sa dai bani pentru “marea lucrare” (de luat bani) sau sa muncesti ca un credincios ce esti pentru ea. Scop mai nobil nu exista.
Doar asa te inalti la …luna, ca se specifica pe acolo ca TREBUIE sa faci “lucruri bune”
Asa a devenit munca ptr biserica o cale prin care poti sa fii credincios. Doar muncesti pentru dinitate.
Cum sa crezi ca pentru preoti.
Daca cineva crede ca astfel devine credincios, si se stipuleaza la greu ca asa face un bun credincios, da bataie cat il tin salele 🙂
Adică unii în loc să muncească pentru ei, muncesc pentru biserică și trăiesc din mila preotului? Sau sunt și din ăia care au serviciu, iar sâmbăta bagă zilieri la biserică?
Sunt destui amarati care n-au unde se mai duce, dar baga la greu si din cei care au serviciu.
Doar pentru ideea ca asa devin buni crestini sau li se spala pacatele, sau vor avea noroc 😛
… sau pentru că așa primesc un blid de mâncare…
… sau pentru multe altele
Pe la sate e chiar o afacere, muncesti ca sa-ti botez etc etc…
Mi se pare exploatare pe față și ar trebui interzisă și pedepsită.
N-ai ce sa faci, e impamantenita obligatia de a plati cu ceva divinitatea, exista atata de veneratie incat chiar daca nu li se cere tot fac, ce sa mai vorbim daca li se cere, au sarit imediat.
Pe cine sa judeci ? si pe ce baza ?
Nu merge plătită cu iubire
?
Acele femei de pe site-ul bisericesc la care trimite Zoso nu există. Probabil că sunt şi câteva poveşti pe bune, dar cred că majoritatea sunt invenţii pentru a atrage prostimea în ideea că dacă creşte numărul de creştini practicanţi, cresc şi sumele donate bisericilor/mănăstirilor, cresc şi vânzările de lumânări, iconiţe, cărţi, etc.
Până la urmă, religia e o afacere şi cei ce profită trebuie să facă tot posibilul dacă vor să profite şi în viitor.
Îmi place teoria ta. Și e și destul de plauzibilă.
@TNH: Plauzibilă teorie, dar, de când am ajuns în București și am avut de-a face cu diverse specimene, pot spune că nu m-ar mira prea tare să existe persoane care să gândească astfel…
E o rautate mare aceasta afirmatei, eu am cunoscut cateva calugarie, si sincer nu mi se parea deloc ca se izoleaza de lume sau ca urasc lumea, unele din ele aveau o iubire uriasa in ochi.
E adevarat ca sunt si unele care nu prea le au cu Dumnezeu si cauta sa fuga de lume, dar nu neaparat pentru ca urasc, ci pentru ca nu le place poate anumite manifestari umane
Tare mi-e teamă că matale ai cunoscut excepțiile.
Alea nu-s sociopate, alea-s proaste (daca exista cu adevarat). Sociopata is eu si dupa ce am citit fragmentele alea mi-a fost frica sa intru pe site sa vad mai mult.
Am intrat eu pe site si de 1 ora rad ca toanta.
Zilele trecute am reusit sa sterg din lista de “prieteni” de pe facebook un nene (cu 5001 prieteni) care e activ pe forumul ala.
=)) Radu Mihai te-a întrebat de cont. Nici nu-i de mirare că n-ai vrut să i-l dai. 😛 Întâi să faci ceva curățenie pe acolo, nu?
Ahaaaa, deci mă spionezi! 😀
Nu, sunt abonat la comentarii. Dar tu știi asta deja. =))
mda…dupa catev a vazut pe la Tv despre ce fac preotii, calugarii si maicutele..incep sa iti cam dau dreptate
🙂 La TV se vede doar așa, ocazional.
Cel mai naspa este ca statul intretine prostia asta. Si chiar si oamenii! Colegele mele au redirectionat cei 2% din impozit spre manastiri. Eu le-as pune bomba. La toate, fara exceptie!
Are dreptate TNH…e o afacere!
Poate la tine în birou îs babe, că alea au tendința să devină credincioase.
Nu ca poate…Sigur!
Atunci se explică. 😀
Au tendinţa să devină credincioase pentru că le e frică de moarte, mai ales că se ştiu cu musca pe căciulă pentru diverse pe care le-au făcut până la vârsta aia.
Pentru că știu câte rele gratuite le-au făcut altora până atunci, da. 😀
Citind commenturile de la acest articol mi-am adus aminte de faza asta =))
😀 Ești rău. Dar rău-rău, nu așa.
Stiu, stiu 😀