Primarul Londrei, Sadiq Khan, se zbate să obțină ceea ce s-ar chema permise de muncă pentru cetățenii Uniunii Europene, în speranța că Londra va rămâne capitala financiară a Uniunii, în afara Uniunii Europene, sfidând logica și bunul simț.

Dar să zicem că UK reușește imposibilul, iar Londra își păstrează statutul. Ce-o să se întâmple? Păi în Londra, serios, locuiesc mulți oameni, dar multe locuri de muncă sunt în afara orașului, în afara localității Londra, în afara zonei metropolitane Londra. Ce fac oamenii care au permis de muncă? Lucrează într-o zonă în care au drepturi și locuiesc într-o altă zonă, unde nu au drepturi, sau invers? Care-i logica? Și ce urmează, să le punem steluțe în piept, ca să se știe cine are dreptul și cine nu?

Serios, păstrarea statutului special al The City of London ar fi o soluție pentru afaceri, dar nu și pentru oameni. Pentru că ajungi legat de glie, nu poți să te muți, nu poți să-ți schimbi locul de muncă, companiile nu își pot schimba sediul, pentru că oamenii nu pot obține permisele de muncă sau alte bălării administrative.

De asta zic, Londra nu trebuie să-și păstreze statutul de capitală financiară a Europei, pentru că deși ar putea inventa niște soluții juridice pentru companii, nu poate oferi decât soluții absurde pentru oameni, ceea ce va face ca ceea ce este rău pentru oameni să ajungă toxic pentru companii. Și mai bine să fie afectate doar băncile și afacerile lor, decât ale întregii Europe.

Să nu fim ridicoli, zic, inima financiară nu ar trebui să fie un organ extern, decât dacă este, pardon de expresie, un penis.