34 Comentarii

  1. Mihai Todor 29 martie 2011 la 14:57 - Raspunde

    “Efectul se observă și la chiuvetă, cum bine arată imaginea următoare” – Mi-e neclar la care imagine te referi… Ai putea detalia aceasta comparatie? Chiar sunt curios 🙂

    In rest, am sa zic ca esti cam carcotas, maestre. Modelul il poti complica oricat de mult vrei, pentru ca ai de unde (Razvan da un exemplu foarte bun :D). De fapt, daca vrei cu adevarat sa determini acest model cat se poate de riguros, in unitati comparabile cu distanta Planck, probabil ar trebui sa iei in considerare si influenta gravitationala individuala a fiecarui atom din corpul tau asupra vantului solar si asupra campului electromanetic generat de toate corpurile din sistemul Solar 😀 Totusi, de dragul de a studia fizica in continuare, aproximarile curent acceptate la nivel mondial ar trebui sa fie suficient de riguroare pentru a obtine un model decent raportat la dimensiunile galaxiei noastre si la puterea actuala de calcul 🙂

    • Robin Molnar 29 martie 2011 la 15:17 - Raspunde

      Modelul nu este foarte complicat. Din contră, este perfect calculabil dacă ai datele necesare. De exemplu am făcut abstracție de comete, centura de steroizi sau de centura Kuiper, precum nici nu m-am complicat cu alegerea unui sistem de referință extern sistemului solar (pentru reprezentarea mișcării). Asta ca să nu mai spun că, din contră, l-am simplificat. De exemplu, am presupus că vântul solar este perpendicular pe tangenta la suprafață a Soarelui, ceea ce este fals, mișcarea vântului solar în sistemul solar formând arce de cerc întrucât Soarele aruncă materia în laterală, spre exterior, datorită revoluției proprii.

      Problema mea este că n-am cunoștințele necesare de magnetism (s-au scos din programa universitară inginerească acum multă vreme), deci nu știu să spun cum se adună sau se divid câmpurile magnetice. Asta unu la mână. Apoi, nu știu care sunt efectele trecerii unui câmp magnetic prin hidrogen ionizat. OK, înțeleg că gazul își modifică temperatura și unele proprietăți, dar nu pot preciza o formulă exactă. Sau, iarăși, nu știu exact în ce mod schimbarea polarității magnetice afectează gazele rarefiate ionizate cu particule de înaltă energie.

      Numai NASA are o parte din date. Ce pot spune, însă, este că bula în care ne aflăm vibrează. De asta nu mă îndoiesc.

      • Mihai Todor 29 martie 2011 la 15:22 - Raspunde

        Ma, tu ti-ai ratat cariera. Hai, la NASA cu tine. Scoate CV-ul de la naftalina. Urgent! 😀

        • Robin Molnar 29 martie 2011 la 15:25 - Raspunde

          =)) Nici nu mă gândesc. Păi dacă mă pun ăia să le fac modelul matematic la ce am scris io aici? Zi și tu de nu m-am supt ca Calu’ lu’ Făt Frumos!?

          • Mihai Todor 29 martie 2011 la 16:13 -

            Mdeh, tu si Einstein, ca si ala o invatat matematica de nevoie 😛

          • Robin Molnar 29 martie 2011 la 16:35 -

            Mi-e și jenă să fiu comparat cu Einstein. 🙁 Adică, no, omul avea mai multă minte decât mine.

          • Mihai Todor 29 martie 2011 la 16:49 -

            Da’ de unde atata modestie pe tine azi? =))

          • Robin Molnar 29 martie 2011 la 16:53 -

            Păi mai aveam vreo două kile prin cămară, dar acum e pe gătate. =))

  2. joita lucian 29 martie 2011 la 16:47 - Raspunde

    Daca asta …este Teoria …ta eu am citit-o dar asata nu inseamna ca am si inteles-o:))……esti nebun maestre…daca tu intelegi ce ai scris acolo:))

    • Robin Molnar 29 martie 2011 la 16:51 - Raspunde

      Bănuiesc faptul că toți suntem puțin nebuni. =))

  3. Todiras 29 martie 2011 la 16:55 - Raspunde

    Eu sustin totusi ideea ca pamantul este centrul cosmosului si implicit al universului fizic!

    • Robin Molnar 29 martie 2011 la 17:05 - Raspunde

      =)) Mă bucur să văd așa un efect, după ce am scris la acest articol până am ațipit lângă tastatură. Mă unge pe suflet. Serios. =))

      • Todiras 29 martie 2011 la 17:20 - Raspunde

        Dupa fapta na rasplata. La ce te asteptai adica?

  4. Mihai Todor 29 martie 2011 la 17:15 - Raspunde

    Daca tot ai pus linku’ pe faza cu apa de la chiuveta (care e un efect tare interesant, de altfel), nu mai bine esti tu dragut si inserezi poza direct in articol? Pe wikipedia pot disparea oricand chestii, si ar fi pacat sa se piarda 🙂

  5. TNH 29 martie 2011 la 21:07 - Raspunde

    Din linkul pe care l-a dat Mihai Todor aici http://www.robintel.ro/blog/diverse/stiu-ceva-ce-nasa-nu-stie/#comment-28722 : “Pluto has been demoted because it does not dominate its neighborhood. Charon, its large “moon,” is only about half the size of Pluto, while all the true planets are far larger than their moons.”
    Dacă Pluto ar fi fost considerată planetă, la fel trebuiau considerate și alte corpuri de dimensiuni apropiate. Și erau cam multe, vreo 40. Pentru ca Pluto să fie considerată planetă, ar trebui să fie schimbată din nou definiția planetelor, iar eu mă cam îndoiesc că astronomii se grăbesc s-o facă.

    • Robin Molnar 29 martie 2011 la 21:21 - Raspunde

      Da, am văzut aia, dar conceptul acesta presupune inexistența planetelor duble (adică foarte apropiate), ceea ce iarăși presupune inexistența stelelor duble. Or, din practică știm că se poate. Mă bazez pe faptul că un sistem format din două planete ce se rotesc una în jurul alteia, deși niciuna nu domină net în sistem, sistemul în sine domină mediul apropiat. Cine știe…

  6. TNH 29 martie 2011 la 22:04 - Raspunde

    Scuze, de fapt vroiam să spun că astronomii nu s-au pus de acord în privința definiției planetelor duble (ceea ce nu e surprinzător, dacă de-abia au reușit să se înțeleagă la definiția planetei simple), iar Isaac Asimov a venit cu o idee, deși se pare că ideea lui nu i-a determinat pe astronomi să ia o decizie, http://en.wikipedia.org/wiki/Double_planet

    • Robin Molnar 29 martie 2011 la 22:06 - Raspunde

      Gând la gând cu bucurie, tocmai citeam și eu tot felul de chestii interesante despre alte plante și alte formațiuni duble. =)) Deci mulțam fain.

  7. Todiras 30 martie 2011 la 09:28 - Raspunde

    Si se facu lumina Doamne…

  8. catalin 12 noiembrie 2012 la 16:51 - Raspunde

    Buna ziua, V-ati gandit cumva cum se rotesc planetele in jurul soarelui. o intrebare care v-ar putea pune pe ganduri, ce este in spatele soarelui…? daca este interesat cineva cu cunostinte de asemnea subiect [e-mail cenzurat de admin], evident o sa vb si pe form ca doar pararile sunt impartite.

  9. Olariu Romeo Vicentiu 05 martie 2014 la 19:50 - Raspunde

    Hm, deci in primul rand teoria ta se bazeaza pe o fizica plina de erori, inca nimeni nu a demostrat ca gravitatia in sine exista gravitonii sunt niste particule ipotetice, deci nu putem vorbi despre camp gravitationale decat ipotetic. O alta problema este acea ca soarele se roteste afirmi ca soarele se roteste ce dovezi ai in privinta asta? Din punctul tau de vedere soarele se roteste, asta este foarte relativ depinde de unde privesti poti foarte bine sa spui ca nu se roteste si nu gresesti deloc. Asa cum Galileo a fost ars pe rug pentru ca punctul sau de vedere era pe soare in schimb pentru biserica punctul de vedere era vaticanul amandoi aveau dreptate…Fisica actuala nu este altceva decat teorie care se apropie foarte putin de adevar. Nu cred ca 6 ore de munca ajunge pentru o noua viziune asupra universului

    • Robin Molnar 05 martie 2014 la 19:53 - Raspunde

      nimeni nu a demostrat ca gravitatia in sine exista

      Ieși pe geam, pășește în gol și vezi ce se întâmplă.

  10. Olariu Romeo Vicentiu 05 martie 2014 la 20:39 - Raspunde

    Afirmatiile tale nu au nici un suport stiintific.

    Una dintre diferentele majore tine de viteza de propagare a interactiunii de tip gravitational. Pentru Newton, atractia era instantanee, dar Einstein a aratat ca interactiunea gravitationala are loc cu viteza luminii.

    Daca Newton a postulat ceea ce era foarte intuitiv, bazat pe experienta cotidiana, si anume ca doua corpuri se atrag, Einstein a descris campul gravitational pe care il genereaza un corp cu o anumita masa.

    Cum anume are loc atractia, cred ca deocamdata tine doar de teorie, caci nimeni nu a detectat gravitonul, dar, cel putin in teorie, despre asta e vorba. Asa cum protonii si electronii se atrag, la fel si masele o fac. Doar ca inca nu “am pus mana” pe particula care intermediaza acest tip de interactiune.

    Einstein, cu a lui relativitate generalizata, a mai venit cu o diferenta majora, trecand de la spatiu si timp absolute si independente, la un continuum spatiu-timp flexibil si sub continua influenta a energiei-masa.

    În fizică câmpul gravitațional este un câmp definit ca si o deformare a spatiului-timp determinat de corpurile care au o masă cu o mărime fizică.

    Câmpul gravitațional este responsabil pentru fenomenul cunoscut ca gravitație care se măsoară în newtoni per kilogram (N / kg).

    Insa acest camp gravitational nu este altceva decat o zona in care se manifesta anumite efecte care insa nu pot fi definite “forte”.

    Aceste “forte” depind foarte mult de “masa” care de fapt aceasta “masa” a particulelor nu inseamna altceva decat energie cinetica, adica miscare.

    Deci la toate aceste particule la care noi acum le calculam acceleratia gravitationala nu reusim sa masuram altceva decat un efect al distorsiuni spatio temporale date de marimea fizica a energiei cinetice.

    In folclor acest efect este numit “gravitatie” insa afirmatiile de acest gen sunt foarte departe de adevar, ca planeta Tera ar avea un camp gravitational sau oricare alt corp sau particula din univers. Einstein a fost cel mai aproape de adevar, pina cand nu vii aici cu un premiu Nobel nu pretinde sa ne inveti pe noi fizica.

    Asa cum “forta Coriolis” in sine nu este o forta ci doar un efect al rotatiei pamantului asa si campul gravitational nu este altceva decat un efect al distorsiuni spatio temporale create in jurul corpurilor care au o energie cinetica masurabila.

    Daca toate aceste corpuri sau particule ar fi statice aceste “campuri gravitationale” sau distorsiuni spatio temporale cum sunt denumite astazi in limbaj stiintific nu ar putea fi masurabile deci concluziile le poti trage singur.

    • Alina M 05 martie 2014 la 22:26 - Raspunde

      Omul a spus că e teoria lui, nu a zis că ne învață fizică. Dacă crezi că e nevoie de un premiu Nobel pentru a avea dreptul să-ți exprimi teoriile, arată-mi te rog premiul luat de tine.

  11. Olariu Romeo Vicentiu 05 martie 2014 la 23:10 - Raspunde

    Eu am notat in comentariul meu doar afirmatii facute de fizicieni care au luat premiul Nobel pentru fizica sau care sunt recunoscuti la nivel mondial si deductii logice care survin din afirmatiile lor, informatii ce le poti gasi pe Wikipedia si in toate cartile de fizica quantica.

    Nu am spus nimic nou.

    Orice noua teorie pentru a putea fi validata are nevoie de un suport stiintific si de formule prin care se pot deduce rezultatele teoretizate, daca nu este capabil sa scrie o formula sau a face niste calcule matematice sau fizice prin care sa demostreze teoria lui asa cum recunoaste de altfel, teoria sa fara un suport nu este altceva decat o ideie nicidecum o teorie. Dealtfel internetul este plin de asemenea idei care intoxica cultura.

    Asa ca il rog sa vina cu niste calcule si cu niste formule care sa-i confirme teoria, nu am nimic importiva in isi exprima ideile ba chiar imi face plaere. Ideile lui sunt revolutionare insa trebuie sa aiba o baza stiintifica. Cand afirma ca el stie ceva ce NASA nu stie mi se pare cam exagerat sa te dai mai destept decat o organizatie care are la activ atitea rezultate stintifice de necontestat.

    Mi-ar face placere sa stiu ca avem un roman care stie mai multe ca cei de la NASA asa ca astept calculele sa ne ilumineze pe toti.

    Eu nu sunt nici profesor universitar nici fizician sunt doar un simplu cetatean care se straduieste sa inteleaga cat mai multe, dar nu accept afirmatii fara dovezi clare.

    • Robin Molnar 06 martie 2014 la 14:56 - Raspunde

      Ai citat, dar nu cred că ai și înțeles ceea ce ai citat, iar vizavi de clacule, îmi ceri să-ți arăt ce?

      Eu am enunțat o idee, un principiu care are la bază niște presupuneri bazate pe niște informații.

      Dacă este așa, sau nu, cei care dispun de toate informațiile pot să decidă, dar momentan nu dispune nimeni de asemenea date, pentru că nu știm decât punctual care este densitatea gazului din sistemul solar or, pentru a forma un model corect, sau măcar aproximativ, trebuie să știm în mai multe puncte care este densitatea de materie, pentru a vedea de ce.

      În niciun caz n-am spus că teoria mea este perfectă, ci am spus că teoria mea pornește de la niște premize și că are șanse să fie corectă sau măcar punctual corectă.

      Mai departe, întrucât fizica sistemului solar este una newtoniană, cred că n-ai înțeles teoria mea, dacă mi l-ai băgat pe Einstein la înaintare.

      De asemenea, cred că n-ai înțeles de ce am spus eu că-n vântul solar apar scăderi ale densității și nici cum arată acestea, pentru că nici viteza luminii nu este relevantă în acest caz, și nici gravitonii sau alte particule exotice.

      Pur și simplu, teoria mea spune că densitatea gazului din sistemul solar depinde atât de volumul de vânt solar care trece sau stagnează în zona respectivă, cât și de corpurile cerești de-a lungul traiectoriei acestui gaz, care corpuri atrag și rețin prin atracție gravitațională o parte din acel vânt – ceea ce duce la o serie de scăderi regionale a densității de particule din spațiul interplanetar, cu efecte mai vizibile la periferie, unde scăderea densității duce la o mai mică rezistență întâmpinată de particulele ce vin din afara sistemului solar, și am încercat o vizualizare brută a acestei terorii.

      Dacă ești de acord că gravitația funcționează și că spațiul interplanetar nu se comportă musai precum un gaz omogen, mi se pare intuitiv că s-ar putea să am dreptate.

      Desigur, s-ar putea să nu am, îmi asum asta, dar este teoria mea și mi-o asum.

  12. Alina M 06 martie 2014 la 14:34 - Raspunde

    Robintel, de ce nu scrii cu CAPS că e doar o teorie de-a ta? Ai scris în primul paragraf, dar nu se vede prea bine. Eventual pune-i și un font de 24, cu bold dacă se poate, atfel unii cititori pot lua de bune toate presupunerile tale, iar alții (de exemplu Olariu Romeo Vicentiu) pot rămâne cu impresia că tot articolul de mai sus e un șir de afirmații, nu de presupuneri.

    • Robin Molnar 06 martie 2014 la 14:58 - Raspunde

      Cred că este un pic ciudat ca un român să aibă o teorie și să și-o asume.

  13. Olariu Romeo Vicentiu 06 martie 2014 la 18:18 - Raspunde

    Deci sa recapitulam,
    Eu nu am spus ca teoria ta nu este valida nu am afirmat asta, am spus doar ca orice teorie trebuie sa fie bazata pe date certe si formule care pot sa o valideze prin rezultate. Daca nu era interesanta nici nu m-as fi oprit sa o comentez.

    Problema nu este teoria, problema este modul in care tu o expui si informatiile de baza pe care le iei in considerare.

    In primul rand sistemul solar nu poate fi considerat ca si un spatiu newtonian, spatiu care este guvernat de mecanica newtoniana si care nu pune accent pe cauzele care produc aceste mișcări ci pur si simplu analizeaza niste evenimente fara sa tina cont de relativitate.

    Cum sistemul solar este un sistem foarte complex si imens, pentru ca rezultatele teoriei tale sa fie relevante ar trebui sa tii cont de viteza lumini, si de celelelate legi care guverneaza universul.

    La distantele mari care sunt in sistemul solar trebuie sa tii cont de relativitate, evenimentele nu se intampla instantaneu. Daca s-ar intampla instantaneu asa cum prezice mecanica newtoniana fluctuatiile de care tu vorbesti pur si simplu nu s-ar mai verifica sau nu ar avea amplitudinea pe care o au in realitate. Deci orice masuratoare sau calcul din optica ta, nu va valida teoria din cauza erorilor rezultate fata de realitate.

    Sitemul solar este un spatiu relativist de mari dimensiuni si nu poti face referinta la mecanica newtoniana ca sa-i analizezi evenimentele, decat acele evenimente de la scara umana pot fi aproximate cu erorile lor de rigoare. Insa la o scara atit de mare erorile se multimplica exponential.

    În cazul unor viteze ce tind la viteza luminii, sau spatii imense in care viteza luminii este relevanta, mecanica relativistă explică mult mai bine fenomenele, iar în cazul atomilor, sau a altor particule de mărime redusă, mecanica cuantică.

    Tu insa spui ca viteza lumini nu are legatura. Cum sa nu aiba legatura cand deformarile spatio-temporale sau asa numita gravitatie se propaga cu viteza lumini. Insa viteza luminii nu se propaga instantaneu dureaza diferite ore sa se propage prin heliopausa.

    Aceleasi lucru se intampla cu inteferentele date de planete. In teoria ta te referi la aceste fluctuatii legate de densitatea spatiului. Daca consideram ca fluctuatiile nu se transmit instantaneu si ca soarele si planetele se rotesc in sistemul nostru relativist rezultatele vor fi diferite de un sistem newtonian in care aceste deformari se transmit instantaneu.

    Tesatura spatio-temporala este afectata de rotatia planetelor si de pozitia lor diferita in timp, daca le consideram ca atare si atunci chiar si densitatea vantului solar va suferi diferite interferente date de scara temporala la care ne raportam. Deformarile spatio temporale comprima spatiul si timpul in zonele in care planetele trec si implicit au un efect de compresie implicit decompresie si asupra vantului solar.

    Gandestete doar la zonele de umbra generate de pozitia planetelor care cumuleaza in parte influenta soarelului. Incerca sa imaginezi sistemul solar din punct de vedere matematic unde ai marimi fizice diferite.

    De asemenea pentru a stabili forma pe care o are heliopauza trebuie sa tii cont si de mecanica galaxiei si de evenimentele care au loc la aceasta scara.

    Se apreciaza ca influenta Soarelui ajunge pana la 100 unitati astronomice, adica pana la 15 miliarde de km. Granita este marcata de asa-numita heliopauza. Deci la semenea dimensiuni spatiale nu cred ca o putem numi scara “umana”. Dureaza circa 13 ore ca orice fluctuatie spatio-temporala sa ajunga la granitele heliopauzei cu viteza lumini cea ce nu este deloc putin si nici neglijabil. In aceste 13 ore soarele se roteste din punctul de vedere al unui observator static fata de sistemul referential, planetele isi schimba pozitia si implicit interactiunea pe care o au cu intreg sistemul solar si a spatiului interplanetar.

    Asa ca incearca sa postulezi teoria ta cat mai scurt si mai concis, dupa care scrie formulele cu toate variabilele, si te prezinti cu ea ca si teza de doctorat. Nu e asa de greu dar tine cont de tot ce ai in jurul tau daca vrei ca rezultatele sa fie cat mai exacte si implicit validate. Dupaia pozi sa te lauzi pe net ca ai facut o descoperire fantastica de care NASA nu era la cunostinta. daca vrei contacteaza-ma pe fb si vorbim mai multe.

Dă-i un răspuns lui Todiras Anuleaza raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.