Acest website are nevoie să folosească cookies, care sunt niște fișiere text de mici dimensiuni ce conțin referințe specifice, dar nu explicite, stocate pe computerul voastru, astfel încât, de exemplu, atunci când lăsați un comentariu, datele din formular să se salveze, dar nu numai.
Fără acces la cookies, aceste date nu se vor salva.
Pentru a afla mai multe despre cum folosim informațiile și despre dreptul vostru asupra datelor voastre, vă rugăm să consultați pagina Politica de Confidențialitate.
Puteți modifica accesul la aceste cookies accesând taburile din stânga.
E o mica problema in toata treaba asta: tu spui ce ai vrea sa fie, adica o tara globala, un singur neam, sa zicem. Cu toate ca nu iti plac accentele nationaliste/etnice asa ceva nu va fi vreodata posibil.
Tot ce se poate face este gasirea unor cai amiabile de a muta granite de ici-colo, lucru, de altfel, aproape imposibil. Nu poti ignora puterea nationalismului in fata crearii unui stat global. Remember Iugoslavia? Au incercat sa faca acolo o federatie de mai multe natii, cu ordine de suss, Germania parca, si ce a iesit a fost o abominatie si un teatru al sangelui.
Ca tie nu iti place, este una, dar curente nationaliste de orice fel vor exista si vor rezista timpului, pentru ca asa este construita natra umana. Parerea mea este ca e nevoie de o doza din ce zici tu aici si o doza din ce zic nationalistii acolo. 😀
Naționalismul este educat, părinții îl transmit la copii, la fel cum este transmisă xenofobia sau alte fobii nejustificate.
Suntem niște limbrici suspendați într-un strop de apă ce plutește într-un univers infinit, nimic nu ne este imposibil.
Bună ziua D-le Molnar,
Ideile Dvs. sunt interesante și m-am lovit și eu de ele. Să mă explic:
Stiți că în ultimii trei ani, am circulat destul de mult în diferite zone mai deosebite ale lumii ca India, Japonia, China, Indonezia. Am citat patru țări, a căror populație este peste trei miliarde și a căror religie este în esență ….o credință și nu o religie în accepțiunea noastră. Noi știm creștinism, islam și iudaism, trei religii dușmane de veacuri și până la ultimul soldat. Ei, trei miliarde, cred că se poate trăi în pace cu mai multe religii, sau fără religie. Noi vom ajunge să credem asta? După mine este o treaptă superioară a desvoltării.
Legat de pământ, țară, națiune, naționalitate, eu sunt foarte încurcat: bunăoară românii vor să fie foarte români în țara lor și în țara moldovenilor, ungurii vor să fie foarte unguri în țara lor și în Transilvania și chiar în Serbia. Dar interesant, acest naționalism nu acceptă nici un amestec extern în afară de … bani europeni și dacă se poate cât mai mulți.
Mă feresc de concluzii sau soluții, pentrucă nu am așa ceva. Cred însă că totul pleacă dela pământul, așa cum era înțeles pe vremuri, adică averea pe care dacă omul o are, acest pământ îi asigură totul. Dar dacă observăm, în ultimii ani și cu pământ puțin se pot face lucruri mari, sau averi mari: exemplu Singapore, Luxemburg, Taiwan.
Am impresia că sunt câteva principii care s-au învechit. Va fi oare timp pentru schimbări?
Câtă vreme învățăm de la școală, la ora de religie, că ortodoxie înseamnă “calea cea dreaptă”, “credința cea dreaptă” sau “opinia cea adevărată”, vom fi mereu buricul pământului și totul ni se va cuveni, pentru că noi suntem poporul ales, la fel ca și celelalte 197 de alte popoare.
Câtă vreme învățăm de la istorie că noi n-am dus războaie de cucerire, dar ne-am dus până la Urali și am luat și Cadrilaterul, vom fi niște mielușei nevinovați, victime ale istoriei.
La istorie învățăm că-n Ardeal românii erau iobagi, sclavi, dar nu se menționează nicăieri că-n Ardeal și ungurii și și nemții erau iobagi, clar patriotismul putred nu se va vindeca veci-pururi.
Am învățat de la istorie c-am avut domnitori fanarioți care făceau ce vroiau cu Țările Române.
Dar nicăieri în cărțile de istorie nu scrie, cu Motto mare, pe copertă, că singura soluție corectă a istoriei este să ieși la luptă pentru dreptul tău, pentru libertatea ta. Dacă înduri, pe jumătate îi ești complice asupritorului. Aia nu se zice.
România avea la 1907 o populație cam de zece milioane de locuitori, majoritatea asupriți. Au ieșit la luptă, la răscoală, 100,000, poate 200,000. Restul, considerau că se poate și mai rău și au tăcut mâlc.
Cine e de vină, dacă nu poporul?
Ce încerc să spun este că lumea se schimbă, dar unele lucruri sunt constante. Și, culmea, nu sunt acele lucruri care par: în zorii explorării spațiale a noilor lumi, noi încă ne mai aplecăm la o palmă de pământ? Singura constantă a istoriei este aceea că cei care au luptat pentru bunăstare au primit-o, iar consecința este că cei care au luptat doar pentru pământ, l-au primit la doi metri deasupra.
Ar trebui să fim mai deștepți de atât, că nu suntem un neam de semi-analfabeți desculți ca acum 100 de ani.